Amintirile cu penarele de CD-uri de pe la începutul anilor 2000 încă trăiesc în mulți dintre noi, doar că-n ultimii ani ne-am îndepărtat de vechile medii de stocare optice. Acum avem cu toții SSD-uri, stick-uri USB ultra-rapide, carduri SD – dar o descoperire făcută de cercetătorii din cadrul Universității din Chicago și ai Laboratorului Național din Argonne s-ar putea să readucă vechile discuri în atenția publicului. Mai ales că dacă totul merge bine, noua descoperire ar putea crește semnificativ densitatea de informație care poate fi stocată pe un CD.
Descoperirea acestora constă în stocarea unor date pe un defect quantic de pe disc, însă pentru a reuși asta este nevoie ca lumina să fie transmisă de atomii unui metal rar care o stochează ca material solid. În felul acesta, oamenii de știință speră că vor doborî limita de stocare a mediilor optice tradiționale, precum CD-urile. Metoda pe care vor s-o folosească se numește wavelenght multiplexing și înseamnă că fiecare emițător va genera o rază de lumină cu o lungime de undă puțin diferită. În felul ăsta ar încăpea mult mai multe date în același loc. Informația este mai apoi captată de un defect quantic și acesta se poate închide, păstrând informația în siguranță.
Momentan, ideea este într-un stadiu incipient în care cercetătorii s-au lovit de un zid. Aceștia trebuie să optimizeze acest proces, și mai important decât atât, să creeze un dispozitiv care poate citi și scrie astfel de CD-uri. Din ce-am scris până acum, totul sună extrem de complicat, dar sunt sigur că se va găsi o metodă care o să simplifice toate procesele astea. Acum rămâne de văzut dacă tehnologia asta va readuce CD-urile în atenția maselor, deși mi-e greu să cred atunci când mă uit la ce avânt a căpătat internetul. În schimb, niște discuri de câțiva TB nu ar strica deloc prin studiourile de filme, prin fermele de servere și alte aplicații care necesită capacități mari de stocare.
