Dacă mă uit pe lista de lansări importante de jocuri video din 2024, îmi este greu să adun o listă de 10 titluri, însă printre primele într-un clasament s-ar poziționa cu siguranță Warhammer 40000 Space Marine 2. Acesta este genul de joc care mi se pare că lipsește din peisajul actual al gaming-ului, un shooter fără prea multe pretenții, excelent realizat din punct de vedere vizual, care își propune un singur lucru: să te pună în rolul unui Space Marine, cei mai de temut soldați din Imperiul Oamenilor.
Space Marine 2 poate fi apreciat atât de fanii Warhammer, cât și de cei care abia descoperă acest univers
Warhammer 40000 este o licență practic infinită, la care aproape oricine poate adăuga noi elemente de poveste. Practic este imposibil să cunoști întreaga poveste, întrucât este spusă pe parcursul a sute de jocuri, cărți, RPG-uri pen & paper și benzi desenate și multe altele. Eu unul nu sunt familiarizat aproape deloc cu detaliile din jurul acestui univers, dar asta nu m-a oprit să mă bucur de jocurile Space Marine, chiar și fără să am acele referințe clare pentru absolut tot ceea ce se întâmplă.
Pentru că am jucat primul Space Marine am avut măcar niște repere vagi pentru anumite personaje și anumite evenimente din trecut care pun noul titlu într-un context mai mare, dar pot spune că și aceste cunoștințe sunt opționale. Poți culege detaliile poveștii pe parcurs, dar dacă nu vrei să fii foarte atent, nu ratezi mare lucru. Povestea din Space Marine este oarecum și povestea licenței Warhammer 40K ca un tot: Imperiul, care este răspândit în toată galaxia este constant într-un conflict cu orcii sau tyranids, sau cu forțele haosului sau cu oricine este considerat cea mai mare amenințare la momentul respectiv.
Din punctul meu de vedere nu este așa important să înțelegi mare lucru din poveste, mai ales că secvențele cinematice sunt puține și destul de răsfirate. Partea bună este însă că studioul Saber și-a dat interesul și a realizat secvențe cinematice de top, folosind grafica din joc. Personajele sunt bine interpretate de actori, iar micile intrigi și conflictele dintre personaje sunt acolo pentru a îmbogăți experiența, nu pentru a lungi inutil jocul, așa cum vedem în multe jocuri moderne în care fiecare personaj își spune povestea vieții imediat ce începe să deschidă gura. Mi-a plăcut însă că jocului este structurat pe misiuni clar delimitate, ca în zilele bune ale generației Xbox 360 și PlayStation 3.
Grafică impresionantă te pune în mijlocul luptei cu sute de inamici pe ecran simultan
Dacă în primul joc inamicii erau orcii, același stil de inamici pe care îi vedem în multiple universuri fantasy, dar echipați cu arme de foc, în Space Marines 2, Tyranids, o rasă extraterestră de insecte în stilul Zergilor din StarCraft este marea amenințare. Mă bucur însă că a fost luată această decizie, întrucât tehnologia din prezent permite acum afișarea unei adevărate hoarde de inamici, care pot crea grămezi pentru a ajunge la tine, iar fiecare inamic pe care îl vezi pe ecran este real, nu o simplă animație de fundal. Dacă vezi sute de inamici care vin spre tine, va trebui să fii sigur că ai destulă muniție la îndemână.
Mediile de joc sunt însă cele care îți taie răsuflarea de cele mai multe ori. Clădirile imense de pe planetele Imperiului cu decorațiuni extrem de detaliate sunt impunătoare, iar fiecare element este redat în mare detaliu. Cu siguranță fanii Warhammer vor prinde mult mai ușor micile detalii ascunse și vor aprecia cu siguranță atenția la detalii din Space Marine 2.
Dacă este un element care nu pot spune că m-a impresionat însă, este selecția de arme. Multe dintre ele sunt foarte asemănătoare între ele, oferind puțină diversitate. Există mici diferențe de damage sau de rată de foc, dar majoritatea sunt arme de asalt standard. Există, desigur și mai multe tipuri de pistoale, puști cu lunetă sau aruncătoare de flăcări, cât și arme de luptă de la apropiere, precum săbii, cuțite sau chiar un ciocan imens. Jocul îți permite să îți creezi un loadout înainte de fiecare misiune, dar există destule oportunități de a schimba armele în timpul misiunilor și ești chiar încurajat să faci asta de scenariile în care ești pus. Dacă găsești, de exemplu, un sniper înainte de o confruntare, să fii sigur că va trebui să te lupți cu inamici poziționați la distanță mare.
Mi-a plăcut însă că Saber a încercat să facă ceva nou cu un shooter 3rd person, incluzând elemente de luptă de apropiere, precum parry într-un joc în care te-ai aștepta să folosești mai mult arme de foc. Este foarte satisfăcător să prinzi un inamic din aer înainte să te atace, sau să tragi de la distanță cu pistolul într-un inamic al cărui atac a eșuat. Desigur, „execuțiile” sunt cele mai sângeroase și mai creative moduri în care vei elimina inamicii, însă există un număr limitat de animații pentru acestea și pot deveni repetitive pe parcursul jocului.
Chiar dacă Space Marine 2 are o grafică modernă și pune pe ecran sute sau chiar mii de inamici, gameplay-ul principal al jocului este inspirat de shooter-ele la persoana a treia de acum vreo 15 ani. Nu degeaba primul Space Marine era numit mai în glumă, mai în serios, „Gears of Warhammer”. Diferența este că în Gears, soldații CoG sunt oameni obișnuiți care trebuie să se lupte cu o hoarda Locust care pare aproape invincibilă, pe când Space Marines sunt adevărate mașini de război, care zguduie pământul de fiecare dată când fac câte un pas. Practic, ei sunt „pericolul”, nu inamicii pe care trebuie să îi înfrunte. Space Marines nu se ascund în spatele pereților pentru a aștepta să își încarce viața, ci trebuie să atace direct și să își elimine inamicii în moduri cât mai brutale și mai creative pentru a recupera punctele de viață pierdute. Există și o explicație în lore-ul Warhammer pentru asta, dar nu voi intra în detalii.
Nu a fost de ajuns o singură campanie. Space Marine 2 include două!
În rolul Titus te simți aproape invincibil. Inamicii par să fie doar mici piedici în calea către obiectiv, iar boșii par mai degrabă să reprezinte puțin antrenament, decât o adevărată provocare pentru echipa ta de Space Marines. Și zic echipa pentru că, la fel ca în Gears of War, ai întotdeauna coechipieri cu tine: pe soldații Gadriel și Chairon, care pot fi controlați fie de AI, fie de doi prieteni care au de asemenea jocul. Întreaga campanie de aproximativ 10-12 ore poate fi jucată în mod cooperativ și există destule niveluri de dificultate pentru a crea o experiență cât mai provocatoare sau mai relaxantă.
Iar pentru cei care vor și mai mult Space Marine 2, există chiar și o a doua campanie, „Operations” cu ceva mai puțină poveste, dar cu mai multă acțiune, zic eu. Este vorba despre o selecție de câteva misiuni alternative, care au loc în paralel cu povestea principală din campanie. Practic, scenariile de joc au loc în cam aceleași medii principale, dar accentul este pus mai mult pe împușcat tyranids și mai puțin pe povestea propriu-zisă. În locul secvențelor cinematice și nivelurilor atent realizate pentru a impresiona din punct de vedere grafic, în campania secundară avem parte de un design ceva mai simplu pentru niveluri și mai multe conversații prin radio.
Eu zic că merită să parcurgi ambele componente ale jocului, însă nu consider că există foarte multă valoare în parcurgerea misiunilor de mai multe ori. Nu există prea multe colecționabile pe care să le aduni sau secrete pe care să le descoperi. Longevitatea ar trebui să vină dintr-un sistem de progresie pentru personajul de multiplayer, care nu te ajută decât să îți personalizezi armura mai bine sau să deblochezi mai multe arme în multiplayer. Odată ce ai văzut tot ceea ce este de văzut în Space Marine, poți pur și simplu să îl închizi și să nu te mai atingi de el niciodată. Și asta este un lucru bun într-o perioadă în care fiecare joc încearcă să te țină lipit de el cât mai mult fără să îți ofere mai nimic în schimb.
Asta dacă nu descoperi că jocul are și o componentă de multiplayer competitiv, sub forma Eternal War. Aici cred că putem trage cele mai clare paralele între Space Marine și Gears of War, întrucât avem aceleași tipuri de scenarii. Gameplay-ul de bază este bazat pe echipe de Space Marines care pot concura fie în meciuri de Team Deathmatch, fie în varianta Warhammer de Domination și King of the Hill. În multiplayer ai la dispoziție mai multe clase de Space Marine, fiecare cu progresia sa, pentru care poți să îți faci diverse loadout-uri. Numărul de hărți și de moduri de joc este destul de limitat și serverele de multiplayer nu sunt tocmai grozave, nici la mai bine de o lună de la lansarea jocului.
Mi se pare mai degrabă un mod de multiplayer pentru nostalgicii Gears of War, sau pentru cei care vor un joc de multiplayer ceva mai lent decât ceea ce este la modă acum, adică Call of Duty Warzone sau Fortnite.
Am jucat versiunea de PC a lui Space Marine 2, care s-a comportat bine pe un GeForce RTX 3080 și un procesor Ryzen 7 7800X3D cu toate setările la maximum, în 4K cu DLSS pe Balanced. Fidelitatea grafică a fost la un nivel înalt, iar framerate-ul a fost constant în general peste 60 de cadre pe secundă, chiar dacă uneori, în secvențe mai aglomerate am simțit că scade și sub această valoare. Singurul lucru care m-a cam deranjat la nivel vizual este lipsa suportului oficial pentru HDR. Din fericire, am descoperit că NVIDIA oferă posibilitatea de a transforma orice joc în HDR printr-un nou filtru AI în noua NVIDIA App, numit RTX HDR. L-am activat și configurat și pot spune că am fost impresionat. De altfel, așa am jucat tot jocul, iar imaginile de pe ecran sunt înregistrate în acest mod.
