Se face săptămâna de când Sony a anunțat PlayStation 5 Pro, reușind să își enerveze cam toți fanii cu un preț foarte mare și îmbunătățiri deloc proporționale. Am vorbit despre asta într-un clip dedicat, aici pe canal. Este amuzant însă că unul dintre cele mai bune argumente pentru care acea consolă nu este necesară vine tot de la Sony. Este vorba despre Astro Bot, un joc produs de studioul său Team Asobi din Japonia, care nu doar că este unul dintre cele mai bune jocuri ale anului, însă demonstrează că dezvoltarea de jocuri nu este doar despre ray tracing, teraflopi și procesoare.
Astro Bot nu a devenit peste noapte o „mascotă” PlayStation
Astro Bot nu este nici pe departe un personaj nou. Puțini își mai aduc aminte, însă roboțeii jucăuși de la PlayStation au debutat încă de la lansarea PlayStation 4, în 2013, în cadrul jocului demonstrativ The Playroom. Aceștia s-au întors apoi în Playroom VR, care demonstra capabilitățile VR ale primului PlayStation VR și abia apoi au apărut în primul lor joc video complet, numit Astro Bot: Rescue Mission, un platformer complet în realitate virtuală. Înainte de jocul de față, numit simplu Astro Bot, roboțeii PlayStation au mai apărut în Astro’s Playroom, o altă demonstrație de tehnologie, preinstalată pe toate consolele PlayStation 5. De altfel, acela pare să fi servit drept un „demo” pentru ceea ce am primit acum, jocul complet care folosește consola PlayStation 5 la maximum, fără să ne arate că ar exista vreo limitare hardware pe această platformă.
Aș putea considera noul Astro Bot drept un soi de „reboot” al seriei, întrucât acesta ia elementele cele mai bune din toate experiențele cu Astro Bot de până acum, le remixează și ni le prezintă într-un stadiu extrem de finisat. Acesta este unul dintre puținele jocuri din ultimii ani pe care îl pot recomanda fără rețineri să îl cumperi la lansare. Este un joc fără bug-uri, fără microtranzacții, fără DLC-uri tăiate din jocul principal și fără vreun fel de comentariu social. Astro Bot este un platformer pentru toate vârstele, unde distracția, spectacolul și nostalgia sunt toate pe locul întâi și nu există nimic altceva pe locul al doilea.
La nivel de gameplay, Astro Bot este un joc extrem de simplu și sunt cu adevărat surprins că între Rescue Mission, Astro’s Playroom și noul Astro Bot, mecanicile de joc nu au evoluat aproape deloc. În rolul lui Astro poți sări, poți ține apăsat pe săritură pentru a pluti pe distanțe scurte, propulsat de laserele din picioare, sau poți ataca cu pumnii. Singura altă acțiune pe care Astro o poate face este să tragă de anumite obiecte din decor, pentru a activa anumite lucruri. Cam aici se termină abilitățile lui Astro și nu vei primi altele pe parcursul jocului. Este însă impresionant faptul că, studioul japonez Team Asobi a reușit să creeze un joc atât de distractiv folosind o selecție așa limitată de interacțiuni cu mediul înconjurător.
Cuvântul cheie pentru acest succes pare să fie însă „creativitatea”. Fiecare nivel în parte este unic și, de obicei, este realizat în jurul unui concept. Conceptul poate să difere de la mediul de joc, de exemplu în nivelurile tematice, precum cel cu apă sau cel cu lavă, sau în jurul unui power up, care este disponibil doar în nivelul respectiv. Practic, niciun nivel nu se aseamănă foarte mult cu restul atunci când vine vorba despre design sau mecanici de joc.
Jocul este o combinație de distracție, spectacol și nostalgie
Eu am jucat Astro Bot cu zâmbetul pe buze constant, nu doar pentru că jocul este extrem de bine pus la punct, ci și pentru că, pentru un fan PlayStation care a urmărit jocurile și consolele Sony de la începuturi și până în prezent, acest titlu reprezintă și un soi de muzeu interactiv. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit niveluri tematice bazate pe anumite jocuri celebre de la PlayStation, precum God of War sau Uncharted, iar Astro Bot s-a transformat temporar într-un mic Kratos nervos sau un Nathan Drake.
Singurele lucruri care sunt similare sunt obiectivele: colecționarea de monede, salvarea roboțeilor ascunși prin niveluri și descoperirea bucăților de puzzle ascunse. Vestea bună este că toate acestea sunt apoi utile pentru a debloca bonusuri în hub-ul central, deci nu te obosești să cauți prin toate colțurile ascunse ale nivelurilor degeaba. Printre roboțeii obișnuiți, în niveluri sunt ascunși și tot felul de roboți „VIP”, bazați pe diverse licențe Sony și nu numai, care, odată deblocați se stabilesc în hub-ul central, în jurul unei mari console PlayStation 5, care servește drept navă spațială. Atunci când vei debloca toți cei 300 de roboței, vei putea vedea câteva scene interactive din jocuri precum God of War și Uncharted, dar și titluri mai vechi care nu au mai primit atenție de mult, precum Wipeout, Killzone, Parappa the Rapper, și chiar și jocuri de la producători parteneri, precum Metal Gear Solid, Spyro the Dragon, Crash Bandicoot și mulți alții. Aceasta ar fi partea de nostalgie, să zicem.
Din păcate, nu cred că publicul tânăr, spre care acest joc pare să fie adresat, va putea să primească experiența completă Astro Bot, întrucât multe dintre jocurile la care se face referință nu mai sunt în atenția publicului poate chiar de zeci de ani, iar nici Sony și nici ceilalți parteneri nu oferă o metodă ușoară pentru a putea juca titlurile menționate pe platformele moderne. Este greu de crezut că tinerii se vor chinui să facă rost de un PlayStation 1, 2 sau 3, pentru a juca acele titluri.
Nu toate jocurile trebuie să fie „mature” sau să dureze peste 20-30 de ore
Spectacolul cred că se vede în imagini, întrucât fiecare nivel în parte arată excelent și demonstrează că PlayStation 5 în varianta non-Pro mai are mult potențial încă nedeblocat sub capotă. Team Asobi a reușit să creeze medii de joc extrem de detaliate, efecte speciale impresionante și a făcut asta fără să apeleze la ray tracing sau la alte tehnici de procesare care pun în genunchi chiar și cele mai performante PC-uri, darămite console. Nu ai nevoie de ray tracing sau de upscaling AI, dacă jocurile pot arăta la fel de bine precum Astro Bot și fără ele. Și mai impresionant este că jocul nu are un mod de performanță și unul de fidelitate. De fapt, nu există deloc setări de acest gen. Pur și simplu, așa arată jocul și nu există niciun moment în care framerate-ul să scadă, nici măcar când ai sute de personaje pe ecran, sute de elemente în mișcare, afectate de fizică sau când interacționezi cu fluide simulate. Studiourile mari ar trebui să ia niște notițe de la Team Asobi.
Desigur, la sfârșitul zilei, vorbim doar despre un platformer, unul excelent, limitat în materie de conținut și ambiții, dar unul care demonstrează că jocurile nu trebuie să fie toate „mature”, nu trebuie să dureze 20-30 sau 50 de ore și nici nu trebuie să încerce să fie realiste sau să includă lumi imense, dar în mare parte goale, așa cum am văzut recent în Star Wars Outlaws. Este cel mai bun joc PlayStation de până acum, sau cel mai bun platformer? Probabil că nu, dar este cu siguranță cel mai bun joc PlayStation lansat anul acesta și o gură de aer proaspăt după un lanț de lansări și anunțuri eșuate din partea companiei.
