Deși review-ul pentru Razr 50 Ultra vine după cel al lui Galaxy Z Flip6 de la Samsung, pliabilul celor de la Motorola a fost lansat cu puțin timp înainte de device-ul sud-coreenilor. Dacă în piața telefoanelor pliabile mari, de tip Fold, concurența e ceva mai acerbă în România, unde avem mai multe modele de la producători diferiți, zona Flip, a telefoanelor care se deschid pe verticală, sau „cu clapetă”, cum vrei să le spui, e ceva mai liniștită, cu două nume mari care își împart piața de ceva timp: Samsung și Motorola. Da, există și alte modele pe piață, Huawei tocmai a lansat o versiune de nova pliabilă, mai există și modele de la Nubia, Oppo a scos acum ceva timp un astfel de pliabil, dar în România, singurele game care contează cu adevărat în acest segment sunt Motorola razr și Galaxy Flip.
Așadar, am petrecut ultimele săptămâni cu un Motorola Razr 50 Ultra, pe care l-am testat în diverse scenarii. Din nefericire, nu prea s-a suprapus cu Galaxy Z Flip6-le celor de la Samsung, așa că o comparație directă nu a fost posibilă, dar tot o să mai menționez câteva aspecte care diferă la cele două. Și chiar cu asta aș vrea să încep, deși inversez ordinea firească a elementelor unui review, ca să zic așa, dar este un lucru pe care nu ai cum să nu îl observi imediat când privești acest telefon.
Cel mai mare ecran mic
Mă refer, evident, la ecranul secundar, care este cel mai mare disponibil pe un astfel de pliabil, de tip Flip, care se deschide la verticală. Vorbim de un LTPO AMOLED cu 1 miliard de culori, certificare Dolby Vision, rată de refresh de 165Hz și certificare HDR 10+, și mai are și o luminozitate de 2400 de niți în peak brightness mode. Este practic un ecran care are tot ce trebuie ca să fie considerat de top, fiind chiar și rapid și pe deasupra vine și cu o dimensiune de 4 inchi, astfel că se „înfășoară” în jurul blitz-ului și senzorilor de cameră. E un ecran foarte bun, și pe care poți să faci aproape tot ce poți și pe cel principal, inclusiv să te joci pe el, să te uiți la clipuri pe YouTube sau Netflix, sau să intri în diverse aplicații. Deci nu, nu e doar un „paradis al widget-urilor” cum am văzut pe Galaxy Z Flip6, și dacă vrei un ecran mic care să fie cu adevărat util și să îți permită să faci mai mult decât să verifici calendarul sau notificările, cam acesta este.
În cazul meu, am fost destul de fascinat de ecranul secundar în prima săptămână de utilizare, dar mărturisesc că „noutatea” lui și interesul pentru folosirea sa au mai dispărut după aceea. Ceva ce am făcut însă surprinzător de mult a fost să îl folosesc la a-mi lua notițe fără să mai deschid complet telefonul, lucru care a grăbit puțin procesul acesta.
Ecranul mare are 6,9 inchi, fiind și el mare, deși marginile telefonului sunt destul de groase și duc raportul corp-ecran la sub 85%. Are aceleași specificații de top ca ecranul mic (lucru foarte important, pentru că aici le vei folosi la adevărata lor capacitate), și e și ceva mai luminos, atingând un remarcabil 3000 de niți în peak brightness. La fel, e un ecran foarte bun din mai toate punctele de vedere, culorile arată bine, luminozitatea îl face perfect pentru vizionarea în lumina soarelui, e foarte rapid în jocuri, daaaar mi se pare că acea cută din ecran este mult mai vizibilă decât în cazul lui Galaxy Z Flip6.
Am folosit adesea ecranul mic și pentru videouri pe YouTube de tip podcast sau review-uri de filme/seriale, practic un tip de conținut la care e mai necesar să asculți decât să vezi ce se întâmplă. În condițiile astea, mi s-a părut foarte util acel ecran mic, și sunetul care vine din Motorola Razr 50 Ultra e și el destul de puternic, stereo. Interesant este că e numit „Snapdragon Sound” deoarece are mai multe tehnologii audio integrate de Qualcomm, dar nu pot să zic că mi s-a părut că firma americană a adus vreun aport special în ceea ce privește calitatea finală a sunetului. Da, se aude bine și nu „sparge” la volum înalt, dar până la urmă e tot un telefon, deci există anumite limitări.
Cum îl treci în „modul geantă”
Și dacă tot am atins subiectul „cutei”, e cazul să vorbim puțin și de construcția acestui telefon. Se simte solid și rigid, iar la acest capitol se vede clar evoluția de care au avut parte telefoanele pliabile în ultimii ani. Se închide perfect, și nu lasă spațiu între cele două jumătăți, ceea ce îl face însă și aproape imposibil de deschis cu o mână. Magneții sunt puternici, dar închiderea și deschiderea lui mi s-a părut per total ceva mai ușoară decât la Flip-ul celor de la Samsung.
Pe spate se regăsește, evident, ecranul secundar, precum și o bucată de material texturat, din acea așa-numită piele vegană pe care o vedem din ce în ce mai folosită de producători. E un design care arată bine, și e foarte simplu, cu niște dungi închise la culoare și logo-urile Motorola și razr integrate și ele cu bun gust. Ce nu este atât de plăcut este că vei avea mereu praf pe ecranul secundar, în zona din jurul celor doi senzori de cameră, pentru că se adună acolo foarte ușor și e destul de greu de îndepărtat.
Ceva ce nu mi-a plăcut însă este felul în care sunt amplasate butoanele de volum pe margine. De fapt, cred că e mai degrabă o problemă cu dimensiunea lor, pentru că mi se par foarte mici, și e un contrast ciudat față de butonul de Power, care e ceva mai mare. Toate trei se apasă, cel de Power funcționează și ca scanner pentru amprentă, dar e puțin ciudat faptul că, la unitatea mea de test cel puțin, nu prea stătea fix, are un „joc” aproape constant când îl atingi, și chestia asta m-a luat prin surprindere. În ceea ce privește butoanele de volum, sunt prea mici și apropiate unul de celălalt, astfel că nu știam exact pe care apăs tot timpul și le mai și încurcam între ele.
Am primit la test versiunea Premium Protective Cover Edition, care înseamnă practic că ai și o husă în cutie, pe lângă telefon, precum și încărcătorul și cablul aferent, dar și o curea, care se poate agăța de husă ca să duci telefonul..pe umăr, I guess? E un gimmick interesant, dar eu unul nu prea înțeleg utilitatea acelei curele decât ca accesoriu de fashion, ceea ce sigur, pe unii s-ar putea să îi atragă, dar în cazul meu nu a fost așa. Atât cureaua, cât și husa sunt de culoare mov închis, un purpuriu foarte frumos și sunt de calitate bună.
Performanță
La interior, Motorola a ales pentru Razr 50 Ultra un Snapdragon 8s Gen 3 de la Qualcomm, fabricat pe un proces de 4nm, cu 8 nuclee și ajutat de un GPU Adreno 735. Performanța e bună, rezultatele în benchmark-uri atestă asta, dar dacă vrei un telefon pe care să faci gaming mult, nu ți-aș recomanda să alegi un pliabil de acest gen, pentru că zona ecranului secundar, unde se află bateria, se va încinge serios la jocuri solicitante, precum Warzone. Da, merg bine pe acest telefon mai toate dar, mai ales în cazul unui telefon pliabil, e mai bine să eviți orice chestie care îl poate face să se încălzească peste măsură.
Există trei configurații diferite pentru memoria RAM și cea de stocare, adică 8GB + 256GB, respectiv 12GB cu 256GB sau 12GB cu 512GB. Ultima (și cea mai puternică) este cea care a ajuns pe mâinile noastre și nu am avut de ce să mă plâng. Stocarea e și ea ultra rapidă, de tip UFS 4.0, și e suficientă, astfel încât nu ar trebui să ai nevoie de vreun spațiu suplimentar.
Gemini la interior
Motorola Razr 50 Ultra vine cu Android 14 direct din cutie și cu un mare buton dedicat special lui Gemini, integrat în ecranul de start. AI-ul celor de la Google este o parte importantă din acest telefon, iar Motorola știe că poate fi o atracție interesantă. De altfel, producătorul mizează mult pe această legătură a sa cu Google și integrarea pe care o au cele două branduri – pozele merg automat în Google Photos, toate aplicațiile Google sunt preinstalate și software-ul este foarte curat și are o estetică simplă, dar funcțională. Practic, e un Android cât mai aproape de varianta stock ai putea găsi pe un telefon care nu se numește Pixel. De asemenea, apreciez și faptul că atunci când deschizi telefonul primești un scurt ghid de utilizare a sa și instrucțiuni despre cum să îl protejezi mai bine.
În ceea ce privește bateria, aceasta măsoară 4000mAh, și încărcarea se face cu până la 45W pe fir, cu încărcătorul prezent în cutie. Un avantaj clar față de principalul concurent din acest segment, atât din punct de vedere al vitezei, cât și prin simplul fapt că aici primești brick-ul de încărcare „la pachet” cu telefonul. Asta înseamnă că Razr 50 Ultra se încarcă complet destul de repede, și mai vine și cu încărcare wireless pe 15W și, în caz că ai nevoie de puțin juice pentru căști sau alte electronice de mici dimensiuni, ai și 5W prin reverse wireless charging.
Camere de top pe un flip
În fine, ajungem și la camere, care pe acest device sunt 3 la număr – un wide de 50MP cu f/1.7 și un tele tot de 50MP cu f/2.0 și zoom optic 2x alcătuiesc ansamblul de pe spate, integrat în ecranul secundar (sau, mă rog, mai degrabă în jurul căruia este integrat ecranul secundar). La ele se adaugă a treia cameră, un shooter de 32MP, cu f/2.4. Trec aici repede și specificațiile video, ca să nu revin la ele mai târziu: și pe față, și pe spate este posibilă filmarea în 4K la 30/60 fps, dar conținutul realizat cu camera wide este și certificat HDR 10+, deci dacă vrei să te și uiți la ce ai filmat pe un ecran mai mare ulterior, ți-aș recomanda să folosești camera din spate.
Buun, să trecem deci la fapte, sau în cazul de față, la poze. Sunt foarte bune, deși foarte puțin suprasaturate aș zice, culorile fiind ceva mai vibrante decât ar fi cazul. Intervine și procesarea în acest fapt, evident, dar per total aș zice că sunt fotografii cu care te poți mândri și pe care le poți arăta pe social media. Claritatea este foarte bună, acuratețea culorilor la fel, dynamic range-ul nu strălucește, și unele zone întunecate mai au probleme, dar rezultatele finale sunt mai mereu corespunzătoare cu realitatea.
Camera tele este și ea tot la un nivel ridicat, și am numit-o, mai în glumă, mai în serios, camera „estetică” a telefonului, pentru că are niște tonuri ceva mai cuminți, mai liniștite, nu la fel de vibrante ca principala. Nivelul de calitate e excelent, imaginile sunt sharp și au un contrast bun, și per total zoom-ul optic 2x e o alegere foarte bună a celor de la Motorola, mult mai bună decât un ultrawide, dacă mă întrebi pe mine. Ai integrată în interfața camerei și o opțiune de 4x, dar nu te lăsa păcălit, acolo e vorba de zoom digital, prin crop. Și acela se vede destul de bine totuși, și îl poți folosi fără griji.
Pe timp de zi, ambele camere ale lui Motorola Razr 50 Ultra își fac treaba excelent, dar ce se întâmplă atunci când apune soarele? Ei bine, rezultatele sunt chiar surprinzător de bune, și aș zice că are o șansă bună la a fi considerat pliabilul cu cele mai bune camere pe timp de noapte. Zonele în care se află multe elemente își pierd din detalii, în mod evident, dar iluminarea artificială pe care o face device-ul are un aspect similar cu realitatea și nuanțele sunt păstrate în proporție destul de mare. E o cameră care aduce mult mai multă culoare decât te-ai aștepta, mai ales pe timp de noapte, și lucrul acesta mi-a plăcut.
Portretele sunt puțin tricky, pentru că uneori focusul nu e cel mai bun și decuparea nu este una corectă pe întreaga față, mai scapă câte un fir de păr din barbă sau o ureche de pisică. În marea majoritate a timpului însă, se descurcă foarte bine, surprinde tonuri ale pielii destul de corecte (deși uneori cam galbene, exemplu prima fotografie din mijloc mai jos) și, la fel ca în cazul oricărui pliabil de tip Flip, îți recomand să folosești camerele principale pentru portrete și selfie-uri, nu camera din ecranul mare. Nu mă înțelege greșit, nu e deloc rea nici aceea, dar calitatea, claritatea, bokeh-ul și sharpness-ul mi se par superioare pe cea wide, așa că nu văd de ce nu ai profita de ea. Apropo de bokeh, acesta e puternic, dar fiindcă acest pliabil se laudă cu funcțiile Gemini, atunci când vezi poza în galerie vei putea să faci foarte ușor modificări dacă ceva nu e pe placul tău – reduci nivelul de blur, folosești magic eraser dacă sunt alți oameni în fotografie, și multe altele. Modul portret a mers bine și în situații în care iluminarea era foarte diferită și a știut să gestioneze tonurile pielii și dynamic range-ul și acolo.
