Suno, serviciul muzical care permite crearea de melodii cu ajutorul inteligenței artificiale, a ales o cale foarte diferită de celelalte companii care se află în procese pe drepturi de autor. Din ce în ce mai dese în ultima perioadă, ca urmare a folosirii unui conținut pentru care companiile nu au drepturi ca să antreneze modele de inteligență artificială, aceste procese presupun de obicei că cei acuzați neagă că ar fi recurs la o astfel de practică. Suno și Udio, care fac același lucru, permițând crearea de muzică cu inteligență artificială, au admis că folosesc însă melodii asupra cărora nu au drepturi pentru a-și antrena modelele.
Cele două companii au fost date în judecată în luna iunie de către casele de producție Universal Music Group, Warner Music Group și Sony Music Group, acestea acuzând folosirea melodiilor lor fără ca Suno și Udio să ceară dreptul pentru un astfel de lucru. Suno a și recunoscut că rețelele sale neurale se folosesc de material asupra căruia nu au drepturi de autor: „nu este un secret că zeci de milioane de înregistrări pe care modelul Suno a fost antrenat ar fi fost înregistrări ale căror drepturi sunt deținute de acuzatori” se arată în comunicarea oficială a Suno. Motivul este simplu – datele pe care sunt antrenate modelele AI ale Suno și Udio „includ practic toate fișierele muzicale de calitate rezonabilă care sunt accesibile pe internet” ceea ce înseamnă probabil milioane de copii ilegale ale pieselor deținute de casele de producție.
Interesant este însă că argumentul celor de la Suno este că folosirea acestor piese („scraping”) intră sub termenii utilizării libere („fair use”). „Cade sub incidența legii drepturilor de autor posibilitatea de a face o copie a unui conținut protejat ca parte a back-end-ului unui proces tehnologic, invizibil publicului, în slujba creației unui nou produs, care respectă drepturile de autor” este motivația oferită de Suno. Practic, compania spune că, atât timp cât piesele pe care le crează nu conțin sample-uri ale unor piese, obținerea ilegală a pieselor pentru antrenarea AI-ului nu e o problemă.
Bineînțeles, răspunsul reprezentanților caselor de muzică nu s-a lăsat așteptat și a fost unul usturător: „Încălcarea lor la scară industrială nu se califică pentru a fi considerată fair use. Nu e nimic drept în a fura munca de o viață a unui artist, extragerea valorii sale și reîmpachetarea ei pentru a se lupta în mod direct cu originalul” specifică un purtător de cuvânt al acuzării.
