Nu e un secret că universul Marvel a avut de suferit destul de mult în ultimii ani, din mai multe puncte de vedere. Hiturile pe care le-a avut compania deținută de Disney după Avengers: Endgame aproape pot fi numărate pe degetele de la o mână, devenind din ce în ce mai rare. În cele din urmă, șeful Marvel, Kevin Feige, alături de cei de la Disney, au decis că e momentul pentru o schimbare de strategie. Au renunțat astfel la ideea de a suprasatura zona de seriale și filme cu supereroi și mai mult decât era deja, numărând n seriale și filme anual, și au trecut la un model de lansări de tipul „mai răruț că-i mai drăguț”. Așa se face că, în 2024 spre exemplu, avem un singur film din MCU (Marvel Cinematic Universe), acela fiind Deadpool & Wolverine, prima producție cinematografică a celor de la Marvel de când au cumpărat drepturile de utilizare ale personajelor care erau anterior sub tutela Fox – X-Men, Fantastic Four și mulți alții.
Să spui că Deadpool & Wolverine avea o presiune foarte mare asupra sa ar fi probabil un understatement. Fanii așa-numitului „real cinema” așteptau să cânte prohodul francizei Marvel, după ce ani la rând ni s-a spus că există „superhero fatigue”, în ciuda faptului că titluri ca The Boys sau Invincible sunt în continuare extrem de populare. Nu, nu există superhero fatigue. Singura oboseală pe care au arătat-o spectatorii este în fața filmelor mediocre, care urmează aceeași formulă de foarte mulți ani și care nu contribuie cu mai nimic la evoluția generală a lucrurilor. Așa se explică eșecul Ant-Man and the Wasp: Quantumania sau al The Marvels.
Deadpool & Wolverine este însă un succes total, atât la box-office, cu un record absolut stabilit de un film R-Rated în weekend-ul de debut, precum și la audiențe, cu rating-ul A pe CinemaScore, care măsoară reacția spectatorilor la ieșirea lor din cinematografe. Cu criticii a avut un meci mai greu, dar și acolo opinia generală e favorabilă pentru cel mai nou film din universul Marvel.
L-am văzut în weekend-ul de debut (nu am ținut vreodată secret faptul că sunt un mare fan al tot ce înseamnă Marvel, fie că e vorba de producțiile de film și TV, jocuri sau comics), ca să pot să evit spoilerele care inevitabil aveau să apară peste tot după primele zile în cinematografe. Chiar și așa, pentru că sunt convins că sunt și oameni care ba au fost în vacanță, ba au avut alte treburi și nu au putut să ajungă din primul weekend în sala de cinema, o să mă rețin din a dezvălui orice fel de detalii despre aparițiile surpriză din film, și o să mă limitez doar la informațiile pe care le avem din primele trailere. Deci, dacă nu ai văzut filmul, fii fără grijă, NO SPOILERS AHEAD.
Deadpool & Wolverine reunește două personaje foarte iubite, interpretate de doi buni prieteni, Ryan Reynolds și Hugh Jackman. Deși cel mai celebru parteneriat al lui Deadpool în comics este cu Spider-Man, Reynolds și Jackman au fost mereu cei care păreau destinați să aibă un film împreună (sau, mă rog, încă un film împreună dacă nu uităm de X-Men Origins: Wolverine).
Atât Reynolds, cât și Jackman, stau pe un munte de carismă, iar cei doi supereroi sunt, fără vreo îndoială, cele mai cunoscute roluri ale lor. La fel cum a fost cazul cu Robert Downey Jr. și Iron Man (situație despre care trebuie să vorbim, dar nu în materialul acesta), când actorul a ajuns să se confunde cu rolul miliardarului în armură, e greu să-ți imaginezi pe altcineva care să îi interpreteze pe The Merc with a Mouth și Logan (deși, mă rog, e un argument pentru o anumită persoană dacă ai văzut filmul). Cei doi au o chimie excelentă, interacțiunile dintre ei sunt naturale, deloc forțate, amuzante și rapide – ce să mai, ca între doi prieteni care se știu de-o viață. Contrastul dintre un Deadpool care caută mai mereu să stârnească hazul spectatorilor și face 4th wall breaks constant și un Wolverine super serios, care nu schițează nici măcar un zâmbet, e o sursă constantă de umor și o să râzi la acest film poate mai mult decât la oricare din 2024.
Asta pentru că, la originea sa, Deadpool & Wolverine reprezintă două lucruri – un buddy cop movie ca la carte (dar cu supereroi) și un omagiu adus vechilor filme Fox, care au pavat drumul către peliculele din MCU excelente (sau nu) pe care le-am avut până acum. Însuși subiectul filmului este despre trecerea către un Deadpool în MCU, deoarece Wade Wilson este adus din mijlocul universului său în TVA (Time Variance Authority), care îi propune mutarea sa în așa-numita „Sacred Timeline” – adică Earth-616, locul în care se petrec toate filmele din Marvel Cinematic Universe. Reticent la acest demers, Deadpool luptă pe parcursul filmului pentru a-și salva propriul univers, și pe cei la care ține.
Povestea are lacune, și acesta e un minus pe care nu prea ai cum să nu îl observi. Probabil că Shawn Levy, regizorul filmului, și producătorii (foarte mulți, de altfel) au considerat că Wade Wilson a fost dezvoltat suficient de-a lungul filmelor anterioare, pentru că relațiile sale cu alte personaje cad pe planul secund și nu prea mai există deloc, în unele cazuri. Una dintre cele mai importante legături a lui Deadpool dispare complet în acest film, și e o pierdere destul de importantă. Bine, faptul că filmul a fost produs în timpul grevelor SAG-AFTRA explică unele lucruri.
O altă problemă aparentă ar fi faptul că efectele speciale cam „scârțâie” uneori, dar acolo cred că e mai degrabă o alegere stilistică decât o greșeală în sine. Spun asta pentru că sunt mai multe cazuri în care se întâmplă și în care costumele unor personaje nu arată tocmai ok sau naturale, fiind evidentă folosirea CGI-ului în cazul lor, și sunt foarte comic-accurate. De-aia cred că e mai degrabă o alegere specială făcută de Shawn Levy, Reynolds & co pentru a demonstra că, uneori, comic-accurate nu reprezintă deloc cea mai bună opțiune.
Plusurile sunt multe și încep încă din intro, care este una dintre cele mai bune secvențe de acest tip pe care le-am văzut vreodată, iar în cinematograf e și mai spectaculoasă. Atât spun – o să asculți de câteva ori Bye Bye Bye de la NSYNC după ce vezi Deadpool & Wolverine. Secvența aceea de intro este și una dintre cele mai bune secvențe de acțiune din întreg filmul, dar și una dintre cele mai sângeroase – filmul este R-Rated din toate punctele de vedere, limbajul fiind destul de „colorat” și scenele de violență destul de explicite, lucru care nu prea avea cum să lipsească dintr-un film cu Deadpool și Wolverine.
Acțiunea în general e ok, dar mi se pare că filmele anterioare au făcut o treabă ceva mai bună la acest capitol. Există o scenă de luptă cu mai multe personaje, altele decât cele titulare, din care aș fi sperat să vedem mai mult, dar suferea de acel „shaky cam” care făcea greu de distins uneori ce se întâmpla exact. De asemenea, dinamica dintre protagoniști și antagonist e puțin bizară, pentru că nu permite o luptă în toată regula între aceștia, puterile lor fiind complet diferite.
Apropo de antagonist, rămân puțin aici, pentru că acesta suferă de aceleași probleme pe care le are de obicei răufăcătorul dintr-un film MCU. Cassandra Nova este interpretată excelent de Emma Corrin, dar personajul ei nu este foarte dezvoltat și primește destul de puțină atenție în general. Și motivațiile ei sunt un pic neclare, mai ales în actul final al filmului.
Efectele vizuale sunt solide cu excepția momentelor de care am vorbit mai sus. Deși costumul comic accurate al unuia dintre personaje arată absolut hilar, efectele pe care le au puterile lui sunt excelente și mi-ar fi plăcut să îl văd în acțiune măcar un minut în plus față de timpul pe care l-a primit. CGI-ul își face treaba și arată bine mai tot timpul, astfel că poți să înțelegi de ce a costat 200 de milioane de dolari producția acestui film (mă rog, cel puțin o treime au fost doar salariile actorilor probabil, but we move).
În ceea ce privește decorurile, petrecem foarte mult timp în The Void (as featured in Loki season 1, episode 5), care este o pustietate deșertică, astfel că nu sunt neapărat cele mai variate imagini. Paleta de culori este însă completată și făcută mai vibrantă de costumele celor doi supereroi, care au un design foarte reușit, mai ales costumul galben al lui Wolverine arătând excelent.
Deadpool & Wolverine este unul dintre cele mai amuzante filme Marvel, având glume la foc automat. Practic, nu cred că trec 2-3 minute fără vreo poantă a lui Deadpool care să încerce măcar să îți aducă zâmbetul pe buze. Sigur, nu toate glumele au succes, unele ratează ținta sau sunt prea simple, dar marea majoritate a lor te vor face să râzi și unele dintre ele au făcut întregul cinematograf să izbucnească în hohote. Merită menționat aici și faptul că, dacă ești fan al filmelor cu supereroi și știi câteva detalii din culisele acestora, o să ai mult mai multe momente la care să râzi decât ceilalți.
Nu o să spun nimic concret despre final, doar că este cumva puțin neașteptat, pentru că mi se pare că nu aduce acea schimbare uriașă de status quo pe care mulți o așteptau. Posibilitatea de a-i vedea pe Deadpool și Wolverine (sau pe diferite variante ale lor) în următoarele filme Avengers rămâne însă destul de ridicată, mai ales cu Secret Wars bătând la ușă.
