În era francizelor de miliarde de dolari și jocurilor live service, este de apreciat atunci când vezi că mai există studiouri mici cu ambiții mari. Deși Nobody Wants To Die a fost realizat de o mână de oameni din cadrul studioului polonez Critical Hit Games, acesta arată la fel de bine, sau chiar mai bine decât multe dintre jocurile AAA la care lucrează mii de oameni timp de mulți ani. Secretul? O experiență „cinematică” fără ambiții de blockbuster și tehnologie de top. Acesta nu este doar unul dintre cele mai arătoase jocuri ale momentului pe Unreal Engine 5, ci este unul dintre cele mai arătoase jocuri disponibile în acest moment fie că vorbim despre versiunile de console de PlayStation 5 și Xbox Series S/X, sau de cea de PC. Din fericire, grafica nu este singurul lucru cu care se laudă Nobody Wants To Die, majoritatea elementelor care compun întreaga experiență fiind extrem de bine realizate.
Grafica și atmosfera din Nobody Wants To Die sunt impresionante
Ce trebuie să explic încă de la început este faptul că Nobody Wants To Die nu este un shooter sau un joc de acțiune. Deși este plasat într-un viitor cyberpunk distopic și este prezentat în totalitate din perspectiva persoanei întâi, avem de a face mai degrabă cu un joc de investigații, un soi de adventure modern, în care firul narativ și rezolvarea de puzzle-uri sunt cele mai importante elemente. Grafica frumoasă nu face decât să pună aceste lucruri în context, pentru a ne arăta „viitorul” așa cum nu l-am mai văzut niciodată.
Nu pot spune că Nobody Wants To Die este obligatoriu un joc foarte original atunci când vorbim despre premisa sa și nici când analizez celelalte elemente pe care le folosește pentru a „picta” tabloul retro Sci-Fi. De altfel, acesta nici nu își ascunde inspirația. Încă din primele momente, este clar că avem de a face cu o atmosferă de film noir, caracteristică filmelor alb-negru cu detectivi din perioada anilor 1940-1950. Ba chiar jocul ne lovește cu asta în față încă din primele momente, întrucât eroul nostru James Karra, se află cu mașina lui zburătoare la o proiecție de film alb negru în aer liber, într-un New York futurist, unde pare să fie noapte tot timpul și plouă neîncetat.
Apoi avem inspirații din alte lucrări SF precum Altered Carbon. Și în universul de față, oamenii au dobândit imortalitate prin intermediul unei tehnologii care permite transferul conștiinței de la un corp la altul, chiar dacă cel original moare. Apar și niște discuții filozofice despre drepturile oamenilor, cumpărarea de corpuri noi la licitație, sau plata unui abonament la stat pentru a rămâne în corpul tău și a nu fi transferat într-o „bancă” de conștiințe, dar întreaga intrigă pleacă de la o investigație a unei crime „finale”, în care conștiința victimei nu poate fi recuperată, ceva considerat imposibil în acest univers.
Întreaga estetică a lui Nobody Wants To Die este inspirată de perioada interbelică, de la design-ul mașinilor, la reclame și hainele personajelor. Arhitectura Art Deco este de asemenea predominantă și este pusă în contrast cu toate luminile de neon, cablurile și mașinăriile care compun „jungla de beton și metal” în care are loc acțiunea. O comparație simplă ar fi BioShock, dar cu mașini zburătoare.
Este impresionant cât de credibil este totul, iar asta se datorează în primul rând graficii foarte detaliate, dar și direcției artistice excelente. Ajută și faptul că jocul este compus din diferite „misiuni”, fiecare diferită. Acestea nu foarte multe la număr și acesta poate fi considerat un avantaj în cazul de față. Cele cinci ore de joc au loc în câteva „camere”, să le zicem, minuțios decorate manual, ceea ce a permis echipei Critical Hit să lucreze la fiecare detaliu în parte. Dacă te uiți foarte atent, poți vedea unde au apărut limitările de buget sau de timp, însă per ansamblu, totul arată impresionant. De exemplu, există foarte puține momente în care întâlnești personaje complet animate care vorbesc, ceea ce a ușurat cu siguranță munca echipei pentru a realiza expresii faciale credibile.
Am avut spre testare varianta de PC, care a rulat foarte bine pe setări High (nu Epic), în 4K cu DLSS pe Balanced, pe un RTX 3080 și un procesor Ryzen 7 7800X3D. Acestea au fost setările pentru o experiență la 60 cadre pe secundă, cu o calitate grafică de zile mari. Desigur, cu plăci grafice mai performante vei putea juca chiar și pe Epic, dar eu nu am văzut o mare diferență de grafică față de High atunci când am testat aceste setări, ci doar un impact major asupra framerate-ului. Aș putea spune că, prin natura jocului, cei care vor cea mai bună calitate video, ar putea să îl joace chiar și la 30 de cadre pe secundă, dacă hardware-ul nu permite mai mult, întrucât gameplay-ul este lent și nu implică acțiune de niciun fel.
Gameplay-ul este destul de simplist, fiind compus din investigații și puzzle-uri
Și mai impresionant decât fidelitatea grafică este faptul că aceste medii de joc sunt de multe ori dinamice. Folosind uneltele SF pe care Jame Karra le are la îndemână, precum o mănușă care poate da timpul înapoi pentru a vedea desfășurarea cronologică a evenimentelor, vei putea vedea secundă cu secundă cum aceste medii au fost afectate și schimbate în cel mai mic detaliu în trecut. Mecanicile de joc pentru investigații sunt însă extrem de simple, fiind aproape „on rails”. Sunt puține detalii pe care le poți rata, și, de obicei, jocul îți indică elementele interactive și momentele în care au loc evenimente importante. De aceea, mi se pare că acest joc nu va pune în dificultate pe nimeni, puzzle-urile sale fiind extrem de simple, dar destul de satisfăcătoare pentru a nu deveni plictisitoare.
Mi se pare ciudat însă faptul că Nobody Wants To Die nu este un joc care să ofere și un mod VR, întrucât natura gameplay-ului și mediile detaliate par să fie potrivite perfect pentru acest mediu de joc. În VR, totul ar fi putut fi și mai imersiv și sper ca, dacă dezvoltatorii nu vor oferi un mod VR în viitor, să vedem ceva de acest gen realizat printr-un mod neoficial. Fiind vorba despre Unreal Engine, probabil că cineva deja lucrează la asta.
Mai importante decât investigațiile în sine mi s-au părut însă discuțiile între personaje, întrucât James are tot timpul un partener care comunică cu el prin cască: Sara. Sara este prezentă tot timpul și poate oferi sugestii despre următorii pași în investigații, comentarii sau chiar discuții personale despre universul jocului. De altfel, aceste discuții sunt metoda principală prin care se construiește imaginea de fundal în care are loc acțiunea din Nobody Wants To Die. Desigur, relația dintre James și Sara evoluează pe parcursul jocului și poți alege anumite replici care vor influența deznodământul poveștii. Deși nu pare că ai foarte multe variante de alegere, anumite decizii, mici sau mari, pot avea consecințe importante în secvențele de la finalul jocului. Vocile sunt, la rândul lor excelente și credibile în contextul prezentat. James este un detectiv în stilul „noir” clasic, cu o voce răgușită și o atitudine nihilistă, în timp ce Sara este agentul tânăr care trebuie să îl țină în frâu. Dinamica dintre ei este bine realizată, iar acestea sunt cele două voci pe care le auzi pe cam tot parcursul jocului, deci este foarte bine că au fost bine alese și interpretate. Restul de personaje care apar sunt cel mult episodice.
Exista vreo 4 sau 5 finaluri, nu foarte diferite între ele, dar există unul singur care este considerat cel „bun”, iar pentru asta va trebui nu doar să iei deciziile corecte în investigații, dar și să alegi replicile corecte în discuții. Din păcate, pentru că jocul nu are un sistem de capitole sau salvări manuale, ci doar checkpoint-uri, va trebui să îl reiei complet dacă vrei să vezi toate finalurile posibile. Eu unul am fost ceva mai nerăbdător și să le-am căutat pe YouTube, ceea ce vă sugerez și vouă dacă nu doriți să parcurgeți din nou jocul. Anumite achievement-uri și trofee nu pot fi deblocate decât dacă faci complet alte alegeri, deci cei care vor să completeze jocul 100% vor mai juca jocul cel puțin o dată.
