În primăvara lui 2024 aveam parte de Godzilla x Kong: The New Empire, un film la care nu am făcut review scris, pe site, dar pe care l-am inclus în emisiunea noastră connect, de la PrimaTV, în segmentul dedicat cinematografiei. Concluzia acelui material era foarte simplă și spunea, mai mult sau mai puțin, că din când în când e foarte ok să mergem la cinema și să ne oprim creierul în timp ce vedem un dinozaur radioactiv și o gorilă imensă care se bat. Cinema-ul e și despre destindere, despre aproape 2 ore în care lași deoparte griji și probleme și te pierzi într-o lume mai mult sau mai puțin exagerată. Și fix asta îți oferă și Twisters.
Twisters e un soi de legacy sequel, adică vine la peste 20 de ani de la filmul original, apărut în 1996, cu Bill Paxton și Helen Hunt, dar în același timp funcționează și ca un remake al seriei, pentru că singurul lucru pe care îl păstrează din original este instrumentul Dorothy, creat de personajele principale din Twister. Ba nu, mai păstrează ceva din titlul original: șarmul și carisma personajelor principale, alături de senzația de rollercoaster prin care te trece filmul.
A trecut ceva vreme de când am văzut un disaster movie despre care să spun mai mult decât „efectele speciale sunt bune”, pentru că genul acesta de film a părut uitat de Hollywood de ani buni. Sigur, au existat pelicule ca Geostorm, sau chiar Into the Storm, alt film cu tornade ca pericol principal, dar nu au făcut decât să adâncească și mai mult gaura în care acest gen de filme era deja.
Twisters reprezintă însă o adevărată salvare pentru disaster movies, o întoarcere la origini care arată că poți reuni o groază de clișee în 122 de minute, atât timp cât proiectul are în spate o mână competentă, care știe clar direcția finală. Și hai să încep cu asta și să spun de fapt ce mi-a plăcut atât de mult la Twisters, pe lângă faptul că reprezintă o experiență cinematografică excelentă, un popcorn movie minunat și esența a ceea ce ar trebui să fie un blockbuster de vară.
Un film despre midwest-ul american, cu un om crescut în midwest
În spatele camerei a stat Lee Isaac Chung, un alt exemplu de indie movie darling care ajunge să fie pus la cârma unui blockbuster cu buget mare, cum a fost cazul și în A Quiet Place: Day One. Chung a regizat anterior Minari, cu 5 nominalizări și o victorie la Oscarurile din 2021, un film despre viața unor imigranți coreeni în Arkansas, bazat pe propriile sale experiențe din perioada în care a crescut. Twisters este și el influențat de copilăria lui Chung, pentru că acesta a crescut chiar în așa-numita „Tornado Alley”, în Arkansas, un loc cunoscut pentru faptul că este predispus la apariția tornadelor. Iar faptul că acest film are un regizor care știe pe propria piele cât de periculoase și de devastatoare pot fi aceste fenomene ale naturii ajută enorm, reușind să îmbibe scenele de după trecerea tornadelor cu ceva mai multă emoție și realism decât ar face-o cineva mai puțin familiar.
Însă despre ce e, de fapt, Twisters? Ei bine, o vânătoare de tornade care are un fler de a descoperi când urmează să se formeze acestea (Kate, interpretată de Daisy Edgar-Jones) este chemată de un fost prieten și coleg de facultate al său, Javi (Anthony Ramos) să îl ajute cu un proiect de cercetare, bazat pe noi tehnologii de scanare a tornadelor. Astfel, ajunge în „Tornado Alley”, acolo unde întâlnește și cel mai cunoscut vânător de tornade, cu propriul său canal de YouTube, Tyler (Glen Powell).
Distribuția este una cu mult talent, și o mulțime de nume din garda nouă a Hollywood-ului. Pe lângă sus-menționații Daisy Edgar-Jones, Glen Powell și Anthony Ramos, care au deja un nume cunoscut, în film mai apar și Katy O’Brian (The Mandalorian și Love Lies Bleeding), Kiernan Shipka (The Chilling Adventures of Sabrina), Brandon Perea (Nope), precum și noul Superman, David Corenswet (Pearl).
Anul lui Glen Powell
La sfârșit de 2024, când vom putea trage concluziile legate de ce a însemnat anul acesta în cinematografie, una dintre primele idei va fi cu siguranță: Glen Powell este un star. Omul secretă carismă prin fiecare por, și poate face un film prost să fie vizionabil sau unul mediocru să pară aproape bun. Este un actor excelent, care a avut un an de pomină până acum, cu 3 filme în care a apărut, toate având relativ succes: Anyone But You, Hit Man și acum Twisters, care a debutat cu un excelent 80,5 milioane de dolari în primul weekend, în Statele Unite. Powell joacă rolul vânătorului de tornade carismatic și popular, unul care îi vine mănușă și are o chimie excelentă cu Daisy Edgar-Jones, fără să pară nimic forțat. Apropo de Daisy Edgar-Jones, și ea e foarte bună, deși are vreo două secvențe în care nici măcar interpretarea ei nu te poate salva de la a-ți da ochii peste cap.
De Anthony Ramos știam deja că e extraordinar, atât din Hamilton, cât și din In The Heights, și deși nu are atât de multe momente de strălucire aici, tot reușește să ofere o interpretare sinceră și reală, fără să cadă în ridicol, deși are o replică ce îl putea duce acolo foarte ușor, în cea de-a doua jumătate a filmului.
Povestea este simplă și împrumută multe elemente din originalul Twister. E plină de clișee, de la salvări în ultima secundă, la plecări supărate după o ceartă, sau momentul „eureka!” în care unul din personaje descoperă că cercetarea sa avea un răspuns corect dacă ar fi schimbat două numere. E ăsta un lucru deranjant? Pentru mine nu a fost, dar înțeleg de ce, dacă nu ești un fan al originalului, nu o să îți placă nici Twisters. Știi exact ce se va întâmpla și unde se îndreaptă totul, dar trebuie să îi ofer un plus pentru începutul care este mult mai brutal decât mă așteptam.
Clișeele se observă și în alegere muzicii, Twisters având o mulțime de piese country care vorbesc despre cât de frumoasă e Oklahoma sau cât de minunat e să trăiești în Arkansas. Din nou, e o alegere muzicală simplă, inspirată, care se potrivește bine cu vibe-ul general al filmului și care contribuie la atmosferă, fără să iasă neapărat în evidență. Interesant este însă că au existat și piese create special pentru momente din film, conform lui Lee Isaac Chung.
Câteva cuvinte și despre efectele speciale, pentru că primul Twister s-a remarcat în mod special la acest capitol și sunt până la urmă o parte importantă din experiență într-un disaster movie. Twisters se vede excelent pe marele ecran, o parte dintre efecte sunt practice, altele sunt CGI, și s-au folosit o mulțime de mașini de vânt pentru filmul acesta. Bugetul este de altfel unul foarte mare, de 155 de milioane de dolari, fără a lua în considerare marketing-ul care ajunge adesea să dubleze această sumă. Tornadele par violente, extrem de periculoase și de neoprit, iar secvențele în care mașinile sau oamenii zboară de la sol pot fi uneori extrem de bruște, Chung realizând aici o treabă excelentă în a demonstra cât de brutală și rapidă poate fi furia naturii într-un asemenea eveniment. Simți și ceva tensiune pentru personaje atunci când se află într-o situație periculoasă, în special din cauza celor întâmplate în primele 15 minute.
