Mi-am dorit mereu să încep un review în stilul lui Marques Brownlee, și uite că acum în sfârșit pot: „So, I’ve been using the Sonos Ace for a couple of weeks now..”. 🙂
Lăsând gluma la o parte însă, chiar am avut plăcerea de a purta cele mai noi căști ale celor de la Sonos în ultimele 2 săptămâni, și de a le testa în detaliu, în fiecare zi. Sonos Ace sunt ceva ce oricine a testat vreodată un gadget al companiei americane probabil că și-a dorit sau s-a gândit că ar trebui să existe: o pereche de căști Sonos, over-ear, ceva care să îți permită să porți acel sunet bun al companiei americane peste tot pe unde mergi, fără să riști să îi deranjezi pe ceilalți, cum ar fi în cazul boxelor portabile Roam.
E puțin bizar pentru o companie care a produs fel de fel de device-uri audio pentru casă – soundbar-uri, subwoofere, boxe – să nu creeze și o pereche de căști, iar Sonos a reușit în acest an, în sfârșit, să corecteze acest aspect. Sonos Ace sunt lucrul pe care fanii Sonos l-au așteptat de ani buni, și asta face ca și cerințele pe care le are de îndeplinit să fie mai riguroase ca niciodată.
Și printre fanii aceia mă număr și eu, pentru că folosesc câteva produse de la Sonos în viața mea de zi cu zi. Am un Sonos Beam Gen2, folosesc și un Sonos Roam SL foarte des, și am testat cam orice produs Sonos din ultimii 5 ani, deci știu destul de bine care sunt plusurile și minusurile acestei companii. Ace sunt ceva ce mi-am dorit să văd încă de când am pus prima dată mâna (sau, mă rog, urechea) pe un device Sonos, și a venit timpul să vedem dacă a meritat așteptarea asta.
De la bun început, vreau să specific că aceste căști nu se bat neapărat cu Sony WH-1000XM5, Sennheiser Momentum 4, sau orice altceva care nu depășește pragul de 2000 de lei. Concurentul lor e cam unul singur, reprezentantul mărului mușcat, AirPods Max, cel puțin pentru moment. Sunt căști scumpe, lucru care era de așteptat până la urmă, ținând cont că vin sub egida Sonos, și care nu vor fi în atenția tuturor, tocmai din această cauză.
Căști premium, cutie de transport așa și-așa
Căștile au un design cu adevărat premium, dar nu același lucru se poate spune și despre cutia de transport în care vin. Este realizată din materiale reciclate, mai exact o pâslă, și nu pare foarte rezistentă – bine, nu că principalul rival al Sonos Ace ar veni în cine știe ce „armură”. Cutia aceasta se simte însă destul de ieftină, și nu o văd decât ca pe o husă pentru căști – am văzut modele mai ieftine cu niște cutii mai rigide și ce ofereau un feeling mult mai premium. Înăuntru se află și un pouch magnetic, unde poți depozita cabluri sau alte lucruri mici.
Din fericire, cum am spus, sentimentul acesta nu se extinde și la căști în sine. Ca de obicei, Sonos le oferă în două variante de culoare – alb sau negru. Mă rog, albul este un crem deschis, tocmai pentru a rezista mai bine la orice tip de murdărie în timp. Avem spumă de memorie la interiorul bureților, care sunt foarte confortabili, iar banda de pe cap nu apasă prea tare și nici nu simți că ți-ar fi strânse tâmplele dacă porți ochelari, un lucru la care Sonos spune că a acordat atenție specială.
Stau foarte bine pe urechi, fiind căști over-ear, astfel că simți cum întreaga ureche îți intră în acei bureți, fără a sacrifica însă senzația de confort. Cel mai mult le-am purtat undeva la 2 ore și jumătate încontinuu, fără să le dau jos de pe urechi, și nu mi-au oferit vreo senzație de disconfort masiv, cum s-a mai întâmplat în alte cazuri. Sunt foarte asemănătoare la nivelul de confort cu XM5-urile celor de la Sony, iar acesta e un lucru foarte bun, pentru că înseamnă că le vei putea purta pe avion sau la birou ore întregi, fără probleme. Bureții sunt magnetici și se pot schimba astfel că, dacă se întâmplă ceva cu unul dintre ei, doar tragi de el pentru a-l detașa și îl înlocuiești cu altul comandat de pe site-ul Sonos.
Control exclusiv prin butoane
Aspectul căștilor este unul clasic, cu câteva elemente destul de minimaliste, dar foarte bine aplicate și care ies în evidență ușor atunci când le examinezi. În primul rând, sunt mari, deci ușor de recunoscut în public, și au logo-ul Sonos aplicat foarte frumos pe casca dreaptă, acolo unde se află și un soi de slider, care în același timp este și un buton de unde, by default, poți controla volumul muzicii sau să dai play/pauză (o apăsare), să treci la piesa următoare (două apăsări) sau să treci la piesa precedentă (trei apăsări). Tot pe dreapta se mai află și butonul care comută între noise cancelling și Aware Mode, cele două moduri prin care alegi ce cantitate de sunet vrei să treacă prin microfoanele exterioare și să ajungă la urechile tale.
Pe stânga se află un singur buton, cel de pornire a căștilor, și portul de încărcare. Foarte important de menționat este că aceste căști funcționează prin Bluetooth, pentru că Sonos și-a dorit să țină lucrurile cât mai simple de această dată. Deci nu ești obligat să le conectezi la aplicație, poți să le folosești ca atare cu orice tip de device ai dori. Și tot din acest motiv, al simplității și al ușurinței de utilizare, compania americană nu a inclus pe Sonos Ace gesturi. Poți să dai swipe sau să „bați” cu degetul cât vrei în cupele exterioare, pentru că nu se va întâmpla nimic. Sonos Ace se controlează exclusiv prin butoane sau din aplicația Sonos, lucru care s-ar putea să îi supere pe unii, dar mie mi se pare o idee foarte bună. Odată ce te obișnuiești cu plasamentul butoanelor, o să le găsești repede și o să poți schimba aspecte mult mai rapid și ușor.
Apropo de simplificat chestii, și aplicația Sonos e mai rudimentară atunci când vine vorba de căști. Cum am spus, poți să le și controlezi din aplicație, dar în general o vei folosi mult mai puțin decât alte aplicații de căști, pentru că pare mai „aerisită”. Practic, pe lângă ce am menționat deja, din aplicație mai poți seta Wear Detection, care e funcția aceea care dă automat play/pauză atunci când îți pui căștile pe urechi sau le dai jos (și îți permite să și răspunzi la apeluri direct atunci când le pui pe urechi, dacă te sună cineva). Mai poți și să pornești 2 Device Connections, care e un toggle ce permite, evident conectarea la două dispozitive în același timp, și să activezi Head Tracking și TV Audio Swap.
Căștile perfecte pentru televizor
La astea două vreau să mă opresc puțin, pentru că aici vine adevăratul wow factor pe care îl au Sonos Ace. Este acesta suficient de important încât să „vândă” Sonos Ace? Nu știu, nu cred asta neapărat, dar un lucru e sigur – e ceva ce nu am mai găsit pe o pereche de căști până acum.
Head Tracking funcționează fix cum te-ai aștepta după ce citești numele. Îți poate recunoaște poziția capului și mișcările pe care le faci cu acesta pentru momentele în care asculți conținut Spatial Audio, pentru a orienta sunetele în jurul tău și a-ți oferi o experiență surround. Însă de ce ai nevoie de asta? Well…
Aici intervine nebunia (în sens pozitiv) celor de la Sonos. Pentru că americanii sunt o companie cu multă experiență în zona de home theater, au decis să arate asta și prin această nouă pereche de căști și să își flexeze puțin mușchii. Există acest TV Audio Swap deci, care permite comutarea sunetului de la un TV la căști. Doar că nu e chiar de la TV. Să explic.
Sonos se folosește de o tehnologie pe care o numește TrueCinema, și scopul ei este să îți permită să ai în căști un sunet similar cu cel pe care ți-l oferă un sistem de tip home theater. Asta înseamnă sunet surround, și mai ales sunet spațial Dolby Atmos (de unde și Head Tracking-ul). Sunetul nu vine însă de la TV, ci este procesat de soundbar și trimis apoi către căști, „magia” având practic loc în interiorul soundbar-ului (care, bineînțeles, trebuie să fie unul al celor de la Sonos). Momentan, funcția asta merge doar pe Sonos Arc, dar până la sfârșitul anului ar trebui să fie utilizabilă și pe Sonos Ray, și pe Sonos Beam Gen2. Tocmai de asta, cei de la Sonos mi-au trimis și un Arc pentru a o încerca și a vedea cum mi se pare.
Și concluzia a fost wow. Este poate cea mai bună experiență cinematografică pe care o poți avea folosind căști, la momentul actual. Sunetul se transferă aproape instant, delay-ul e imperceptibil, și procesul se întâmplă doar apăsând butonul de pe casca dreaptă. Mai apeși o dată același buton, și sunetul pleacă înapoi în soundbar. E clar, e curat, e bine ancorat în spațiul din jurul tău și e ceva ce nu am mai văzut până acum și care mi se pare cu adevărat interesant. Când faci un produs care costă totuși peste 2000 de lei, trebuie să iasă cu ceva în evidență, iar Sonos a știut să îl pună în valoare acum. E o funcție care va fi utilă mai ales celor care vor să se uite la un film sau un serial, sau să se joace, pe timp de seară, fără a-i deranja pe ceilalți oameni care se mai află în casă sau pe vecini.
Sunet excelent
În ceea ce privește calitatea sunetului acestor căști, poate pare puțin ciudat că am lăsat tocmai acest aspect la final. Dar motivul e unul destul de clar, pentru mine: știam că vor fi bune, întrebarea era doar cât de bune.
Pot să spun acum, după câteva zeci de ore de utilizare, că Sonos Ace sunt excelente și oferă una dintre cele mai bune experiențe audio pe care le poți găsi pe o pereche de căști la momentul de față (nu includ aici căștile care bat în mia de euro, deci vă rog, audiofilii mei, nu vă supărați pe mine). Sonos Ace sunt căști de zi cu zi, făcute să fie purtate la birou, acasă, dacă vrei să joci un titlu singleplayer, în metrou, sau în avion. Sunt căștile pe care le vei purta cu tine tot timpul, de care nu te vei despărți și în care te vei refugia ca să asculți pentru a 10-a oară în ultimele 2 zile, Espresso de la Sabrina Carpenter, fie că vrei, fie că nu (nu am o problemă cu melodia, doar mi s-a părut funny că aparent unii oameni se plâng că e recomandată constant pe Spotify 🙂 ).
Sunetul este clar, vocile sunt foarte curate și puternice. Bass-ul este foarte bun – nu cel mai bun pe care l-am găsit pe o pereche de căști, cu siguranță, dar suficient cât să mă facă pe mine, care ascult în proporție de 70% numai piese cu bass și medii, mulțumit. Înaltele sunt excelente și nu prea ascuțite, și per total sunetul e foarte bun în cam orice gen de muzică ai alege. Redbone de la Childish Gambino se aude raspy, ușor zgâriat, similar cu ceea ce și-a dorit și artistul, iar piese care folosesc mult synthesizer capătă ceva mai multă claritate pe partea vocală, astfel încât nu mai sună atât de digital ca pe alte perechi de căști. Feel Good de la Suigeneris e un exemplu foarte elocvent în privința asta. Ai parte de lossless audio, iar cele două drivere au 40mm și mai găsești un total de 8 microfoane pe laterale, folosite la noise control și redat vocea în apeluri.
Cel mai bun Aware Mode de până acum
Cât despre noise cancelling și Aware Mode, sunt excelente. În privința primului, Sonos spune că a făcut eforturi pentru ca și sunetele mai înalte să fie blocate, nu doar cele la frecvențe joase. E clar printre cele mai bune pe care le poți găsi pe o pereche de căști la momentul de față – pe la 50% din volum, simt mai mult vibrațiile tastaturii mecanice la care scriu, decât să o aud, și e destul de zgomotoasă, colegii pot confirma.
Aware Mode-ul este cel mai bun pe care l-am întâlnit până acum pe căști, fie ele in-ear, over-ear, on-ear, whatever. La 50% din volum pot purta o conversație cu persoana de lângă mine fără să țip și fără să întreb de 3 ori la fiecare lucru pe care mi-l spune „ce? ce-ai zis?”. Microfoanele externe redau foarte bine vocile persoanelor din jurul tău și alte sunete, și pe nivele mai scăzute poți auzi conversații întregi fără probleme. De asemenea, apreciez și faptul că ești destul de conștient de nivelul vocii tale, astfel că nu ridici automat tonul atunci când încerci să vorbești cu cineva în Aware Mode.
