În 2015, George Miller se întorcea la o serie care părea abandonată și aducea pe marele ecran Mad Max: Fury Road, cu Tom Hardy și Charlize Theron în roluri principale. La 30 de ani de la ultimul film Mad Max, Fury Road reușea să facă ceva ce părea aproape imposibil, într-o perioadă în care filmele cu supereroi erau mai în vogă ca niciodată: să uimească prin scenele de acțiune, și să fie un film care se simțea, încă din primul minut, ca un rollercoaster care nu încetinește deloc pe toată durata sa.
După încă aproape 10 ani, Miller revine iar în universul post-apocaliptic australian, odată cu Furiosa: A Mad Max Saga, film care spune povestea personajului interpretat de Charlize Theron în Fury Road, înainte de evenimentele din acel film. Un prequel, deci, în care rolul titular îi aparține lui Anya Taylor-Joy (pentru o parte din film) și care urmărește conflictul dintre Furiosa și Dementus (Chris Hemsworth), conducătorul unui grup periculos.
Comparațiile cu Fury Road sunt naturale, …
Am văzut foarte mulți critici care au ținut morțiș să compare Furiosa: A Mad Max Saga cu Fury Road, lucru care este natural și logic. O să fac și eu asta, dar ce o să încerc să mă abțin să fac este să evaluez întreg filmul pe baza acestei comparații. Pentru că mi se pare o greșeală și te orbește cumva, ținând cont că Fury Road este un film care cu greu va fi depășit vreodată în ceea ce privește experiența pe care o oferă în materie de acțiune și senzația pe care ți-o lasă după ce îl privești – aceea că tocmai ai asistat la o urmărire aproape constantă prin deșert, care poate fi catalogată cu destul de multă ușurință drept cea mai grozavă urmărire din istoria cinematografiei.
Eu am fost ceva mai blând în privința așteptărilor pe care le aveam pentru Furiosa. Speram și credeam că voi vedea un film bun spre foarte bun, în nota generală a seriei Mad Max și a lui George Miller (cu excepția lui Beyond Thunderdome – o atrocitate deloc caracteristică acestei serii), iar Furiosa s-a ridicat la aceste așteptări.
… dar nedrepte
O să adresez rapid comparațiile cu Fury Road, ca să le scoatem din calcul. Nu, nu este la fel de bun ca Fury Road, în opinia mea, și da, are mai puțină acțiune decât Fury Road – asta nu ar trebui să fie o surpriză, ținând cont că acel film are undeva la peste 90 de minute de scene de acțiune cumulat. Furiosa: A Mad Max Saga nu e însă foarte departe, dar este și un film cu vreo jumătate de oră mai lung decât pelicula din 2015.
Apoi, „scandalul” cu privire la utilizarea CGI-ului, ținând cont că Fury Road a fost extraordinar de apreciat și lăudat pentru efectele sale speciale practice. O situație în care mi s-a părut că s-a făcut mult prea mult zgomot înainte ca filmul să intre în cinematografe și să vedem cum arată efectele speciale finale. Detest profund ideea aceasta de a critica un aspect al unui film înainte de a-l vedea, și mi se pare că e din ce în ce mai prezentă – toți au o opinie înainte de a vedea filmul/serialul, și toți se plâng de lucruri fără să încerce măcar să afle motivul pentru care sunt așa (vezi „problemele” din X-Men ‘97 și Godzilla x Kong: The New Empire.
Revenind, efectele speciale sunt excelente. Da, se vede uneori că s-a folosit green screen, îți poți da seama unde a fost nevoie de intervenții masive ale computerului, dar per total, filmul tot arată extraordinar de bine și scenele de urmărire sunt excelente. E un CGI bine aplicat, conform viziunii lui George Miller, se vede minunat pe marele ecran și sunt convins că va fi, la sfârșitul anului, unul dintre cele mai spectaculoase filme ale lui 2024. Să îl tragi de urechi pentru că nu este Fury Road mi se pare aberant și nu am de gând să fac asta.
Formula clasică Mad Max – protagonist tăcut, poveste simplă
Furiosa este un revenge story destul de clasic, cu o formulă bine stabilită, pe care o știi și o vezi venind de la bun început. E previzibil, și asta și prin prisma faptului că știi unde se duce povestea și cine supraviețuiește – deh, problemele unui prequel. Funcționează însă excelent ca o primă parte a poveștii personajului eponim, iar dacă nu ai văzut Fury Road, e o ocazie excelentă să continui povestea cu întâmplările de-acolo. Sper ca George Miller să facă și acel sequel pentru Fury Road, care s-ar intitula The Wasteland, și ca Tom Hardy să revină în rolul lui Max cât mai curând, ca să întregim această trilogie.
Franciza Mad Max este remarcabilă în dorința sa de a avea un protagonist care să fie cât mai tăcut cu putință. Furiosa, la fel ca și Max, are foarte puține momente de dialog (doar 30 de replici, mai exact), iar aici faptul că este interpretată de Anya Taylor-Joy este un avantaj masiv. Ea este o actriță extraordinar de expresivă, cu o privire ce poate transmite imediat furia, disprețul sau îndârjirea pe care o are personajul său – lucru pe care Miller l-a și dorit și i l-a spus să îl facă în timpul filmărilor. Felul în care reușește să supraviețuiască i se datorează de multe ori inteligenței sale și spiritului de observație, lucru pe care îl observi într-o scenă de acțiune de 15 minute, care ar fi durat 78 de zile să fie filmată, și afli în film și cum a reușit să fie expertă în arme și mecanică, oferind astfel și mai multe informații despre background-ul său.
Nu e deloc ușor să pășești pe urmele lui Charlize Theron, mai ales când vine vorba de unul dintre cele mai bune personaje din Fury Road, dar Anya Taylor-Joy reușește să o facă cu brio. Își îngroașă și vocea pentru a semăna mai mult cu cea a lui Theron, și nu există vreo discrepanță majoră între cele două personaje. Merită însă lăudată și Alyla Browne, cea care o interpretează pe tânăra Furiosa, care este răpită din așa-numitul Green Place. Browne are câteva scene de impact, în care ea este elementul central, și este excelentă, mai ales că împarte ecranul aproape în egală măsură cu Anya Taylor-Joy, din punct de vedere al timpului.
Chris Hemsworth în formă de zile mari
Chris Hemsworth pare că se distrează extraordinar de bine în fiecare moment în care se află pe ecran. Nu m-aș fi gândit că omul care îl interpretează pe Thor va reuși să portretizeze atât de bine și un warlord dement (no pun intended). Dementus este un villain excelent, condus de dorința de a fi văzut ca liderul din Wasteland, și diferit de Immortan Joe, pentru a nu se simți ca un alt lider de cult. Dimpotrivă, Dementus are deseori probleme în a-și stăpâni oamenii, și mi-ar fi plăcut sincer să aflu mai multe despre ce se întâmplă cu el într-o anumită perioadă, deoarece dispare din film destul de brusc, întorcându-se foarte diferit. E un personaj oribil, te face să îl urăști foarte repede și să susții această dorință de răzbunare pe care o arată Furiosa, dar are și momente amuzante, fiind sursa puținelor râsete din timpul filmului.
Că tot veni vorba de Immortan Joe, acesta se întoarce, alături de fii săi, Scrotus și Rictus, și are un rol secundar în film, nu e vorba doar de un cameo. Bineînțeles, e un rol jucat de alt actor, pentru că Hugh Keays-Byrne, care l-a interpretat în Fury Road s-a stins din viață în 2020, dar Lachy Hulme face o treabă bună și, la fel ca în cazul lui Furiosa, nu simți că ar fi vorba de o altă persoană sub machiaj.
Un alt rol destul de important îl are Praetorian Jack, care se aseamănă foarte mult cu Max, lucru ce îți permite să înțelegi mult mai ușor de ce Furiosa a avut încredere în cel din urmă și a lucrat alături de el în Fury Road. Tom Burke îl interpretează pe Jack, și face un rol bun, însă relația sa cu Furiosa nu e explorată prea mult, și nu ai timp să te atașezi de el.
Un univers mai detaliat
Pustiul din această lume (The Wasteland) este la fel de arid și necruțător ca până acum, un teritoriu fără speranță și extraordinar de periculos. Furiosa: A Mad Max Saga ne arată ceva mai mult din tehnicile de luptă ale acestui univers și cât de inventive sunt. De asemenea, vedem și o locație foarte importantă, menționată anterior, dar care nu a fost arătată până acum, The Bullet Farm. De asemenea, cei care au jucat jocul din 2015 vor observa și câteva personaje familiare.
Partea de sound design este excelentă, și Furiosa va fi genul de film pe care îl vei folosi cu siguranță ca să testezi boxele unui sistem de home cinema nou. E un film zgomotos, în cel mai bun mod cu putință, care merită auzit pe un sistem de boxe puternic. Și cinematografia este excelentă, deși se simte puțin diferit față de Fury Road, ceva mai curat și mai smooth ca aspect și parcă și mai saturat.
