E timpul pentru un nou participant în caruselul de jocuri de sport anuale, de această dată din zona de wrestling. Cu WrestleMania la doar câteva zile distanță, e un moment perfect să aruncăm o privire la ce au pregătit 2K și WWE în acest an, cu cel mai nou joc din franciza de top a lumii wrestlingului, WWE 2K24.
Gameplay
WWE 2K24 este unul din acele jocuri care beneficiază de un predecesor solid, bine realizat, și profită de acest lucru din plin. Astfel, preferă să îmbunătățească mai ales aspectele de gameplay, fără să îi aducă însă modificări majore. Nu vine cu ceva revoluționar, ci mai degrabă cu update-uri, atât pentru a face jocul să se simtă mai fluid, cât și pentru a îmbunătăți prezentarea grafică.
Și chiar se simte extraordinar de fluid. Glitch-urile sunt mai rare ca niciodată în WWE 2K24 – se întâmplă, dar atât de rar încât parcă nici nu ar fi din aceeași serie ca celelalte jocuri de la 2K. Reversal-urile arată natural, și dinamica unui meci e foarte mare, de la momente în care participanții încearcă să se lovească în cea mai mare viteză, până la instanțele din final, când ambii sunt obosiți și se luptă cu ultimele lor puteri. Sunt și niște moduri noi de a pune pinul pe adversar, după ce ai reușit o manevră de impact, puternică, aproape de finalul unui meci, în care te poți târî până la el și să îl acoperi cu o mână. E un lucru care adaugă la sentimentul de sports simulation pe care îl oferă jocul.
Suita de creație rămâne cea mai bună din orice sports game de pe piață, extraordinar de variată și cu o mulțime de outfituri și lucruri pe care le poți personaliza, de la tatuaje, până la alunițe, riduri și cicatrici. Manevrele arată foarte bine și, ca în fiecare an, sunt câteva adăugări noi, iar AI-ul a devenit mai bun pe Legendary decât anul trecut. Este mai agresiv, te atacă imediat ce începi meciul deseori și reușește să întoarcă foarte multe dintre manevrele tale, ceea ce face ca fiecare meci să se simtă dificil și să îți ofere ceva mai multe provocări.
O schimbare a apărut și în ceea ce privește finisherele, pentru că acum avem parte de un Super Finisher, care are nevoie de 3 slot-uri de finisher complete pentru a fi folosit. De obicei astea sunt mișcările devastatoare, care încheie complet un meci și aduc victoria celui care reușește să realizeze una. Spre deosebire de anul trecut nu mai există nici atât de mulți wrestleri care au ca Payback (abilitatea specială) Resiliency, ce le permitea să iasă dintr-o numărătoare sau un submission foarte ușor, iar lucrul acesta este foarte bun, pentru că poți încheia acum meciurile cu un finisher, așa cum e normal și se întâmplă de obicei și în WWE.
Există și câteva tipuri de meciuri noi introduse în WWE 2K24. Acestea sunt Special Guest Referee, Ambulance Match și Casket Match, dar și Gauntlet Match. Primul este cel mai fun dintre ele atunci când ești cu niște prieteni, iar următoarele două sunt variații cu același obiectiv: adu inamicul și bagă-l în X (unde X este fie o ambulanță, fie un coșciug). Ultimul tip de meci este și cel mai challenging, pentru că trebuie să „run the gauntlet”, adică să te bați, rând pe rând, cu mai mulți adversari, în timp ce devii din ce în ce mai obosit după fiecare luptă. Mărturisesc că tot timpul mi-au plăcut Gauntlet-urile, mi s-au părut un mod excelent de a spune o poveste și mă bucur că le poți juca și în WWE 2K24 după ce au fost chiar des folosite în ultimii ani în WWE – cel mai bun exemplu fiind Gauntlet-ul prin care au trecut The New Day în 2019, înainte de „Kofi Mania”.
Grafică
Pachetul grafic a primit și el îmbunătățiri serioase. Mai toți wrestlerii arată foarte bine, cu mici excepții, deși poți observa și unele modele de anul trecut pe care cei de la 2K au decis să le re-folosească. Arenele arată bine, sunt și câteva arme noi pe care le poți folosi în unele meciuri, și modul de Backstage Brawl este ceva mai expansiv acum, pentru că include niște lucruri pe care nu le puteai face anul trecut, precum să arunci un wrestler printr-un reflector de la o înălțime mare. Sângele apare pe fețele wrestlerilor după lovituri puternice, rămâne o bună perioadă și pe suprafața ringului, și poate fi oprit dacă te deranjează.
Intrările în ring sunt destul de bine recreate, deși nu sunt toate „la zi”. Era și greu să se întâmple așa, ținând cont că dezvoltarea pentru un nou joc începe foarte devreme, chiar înainte de WrestleMania. Părul wrestlerilor arată și el bine și nu mai prinde viață de unul singur în anumite momente, cum se întâmpla în WWE 2K23, și per total, mi se pare că 2K a făcut o treabă excelentă în ceea ce privește grafica jocului. Sunt și ceva mai multe outfit-uri pentru unii wrestleri, iar pachetul de community creations aduce toate numele pe care ți le-ai putea dori, atât foste legende din WWE, cât și din alte companii.
Soundtrack-ul include mai multe melodii ca cel de anul trecut, dar parcă nu e la fel de memorabil. De data aceasta alese de Post Malone, melodiile sunt ok și destul de variate, dar nu am simțit nevoia să intru pe Spotify și să salvez playlistul pentru WWE 2K24. Apropo de Post Malone, există și un Season Pass care îl include ca wrestler, din nu știu ce motiv – nu e ca anul trecut, când Bad Bunny chiar a luptat în ring.
40 de ani de WrestleMania, condensați în Showcase
Showcase-ul din acest an este, pe hârtie, extraordinar de interesant, pentru că te poartă prin 40 de ani de WrestleMania. Astfel, vei re-edita unele dintre cele mai mari meciuri din istoria celui mai mare eveniment de wrestling, precum Hulk Hogan vs Andre The Giant, Randy Savage vs The Ultimate Warrior, sau Shawn Michaels vs The Undertaker. Este un mod bun și interesant, dar parcă nu se ridică la nivelul așteptărilor pe care le aveam pentru o asemenea celebrare.
Problemele pe care le am cu Showcase-ul lui WWE 2K24 se reduc la două lucruri: mult prea multe obiective în unele meciuri și unele limitări impuse de game mode. Spre exemplu, în anumite înfruntări nici nu ești tu cel care face spot-urile legendare, ci doar îți duci adversarul într-o anumită zonă a ringului și te uiți la un cutscene care îți arată ce s-a întâmplat. E destul de underwhelming și lipsesc și unele meciuri importante. Spre exemplu, niciun meci de-al lui Triple H nu a fost inclus în acest showcase, un lucru incredibil ținând cont că Paul Levesque este actualul CCO (Chief Content Officer) al companiei și omul căruia i se acordă cel mai mult credit când vine vorba de așa-numita „Renaissance Era” prin care trece WWE.
MyRise
MyRise oferă iar două povești noi – Undisputed și Unleashed. Prima te pune în pielea unui superstar care este deja de ceva timp în WWE și nu și-a făcut încă un nume. În același timp, Roman Reigns decide să renunțe la centura sa Universal și să meargă la Hollywood, pentru a juca în filme, și ajungi să fii introdus într-un turneu pentru centura proaspăt lăsată vacantă. O cucerești imediat, și de acolo începi o călătorie pentru a bate recordul de longevitate al lui Roman Reigns, cu acesta comentând aproape constant ceea ce faci și ținându-te „sub observație” de la distanță.
Unleashed te pune în pielea unei wrestlerițe care și-a construit propria promoție independentă și acum face pasul către WWE, „the big leagues”. Acolo va trebui să demonstreze ce poate și să se lupte pentru a ajunge în vârful diviziei feminine.
Am jucat și terminat Undisputed, și am început recent șii Unleashed. La fel ca anul trecut, ambele story-uri din MyRise îți oferă suficient de mult conținut pentru a te ține lipit de ecran câteva ore. Din nefericire însă, aș zice că poveștile de anul trecut erau ceva mai bune și mai interesante. Undisputed este funny pe alocuri, dar eu unul am preferat The Lock, care mi se părea mult mai bine scrisă și ceva mai imprevizibilă. În Undisputed știi deja unde se îndreaptă povestea și singurul mister este cât timp îți va lua să ajungi acolo și pe cine va trebui să învingi până atunci. Despre Unleashed nu pot să mă pronunț cu certitudine încă, dar am văzut multe opinii destul de nemulțumite de felul în care se desfășoară povestea. Momentan însă, nu mă deranjează, și mi se pare măcar ceva mai imprevizibilă decât Undisputed, ceea ce e clar un plus. Voi vedea dacă se schimbă ceva după ce joc, dar MyRise-ul din acest an e cu siguranță ceva mai slăbuț decât cel din WWE 2K23, deși îmi place ideea de „alternate timeline” pe care o aplică Undisputed, și mi-ar plăcea să fie menținută – doar cu o poveste ceva mai interesantă data viitoare.
Universe și MyGM
Câteva modificări au primit și Universe și MyGM, deși pentru la primul încă mi se pare că mai e ceva de lucrat. În continuare ești blocat odată ce cardul unui show este creat în Superstar Universe, și nu poți cere schimbarea unui meci sau introducerea unei stipulații speciale, astfel că eu am fost blocat, într-o carieră cu Bron Breakker, în același meci timp de o lună aproape, doar pentru că voiam să văd dacă se întâmplă și chestii „organice” fără intervenția mea. Așa s-a făcut că m-am bătut cu Ilja Dragunov, campionul NXT, de 3 ori la rând, în același meci, cu același cutscene la final. Mi-ar plăcea să fie lucrurile ceva mai dinamice și să nu fiu eu nevoit să intervin de fiecare dată dacă vreau să mă lupt cu cineva, ci doar atunci când e nevoie.
MyGM în WWE 2K24 este similar cu cel de anul trecut. Mecanica și scopul sunt aceleași, trebuie să îți duci brandul în vârf, creând meciuri cât mai atractive pentru fani și folosindu-te de puterile pe care le ai la dispoziție ca să le faci viața un calvar managerilor din celelalte branduri. E mai fun cu un prieten, sunt câteva puteri noi pe care le poți folosi sau care pot fi folosite împotriva ta, niște manageri noi de asemenea și per total rămâne unul dintre modurile mele preferate de joc.
MyFaction
MyFaction este anul acesta ceva mai interesant, mulțumită unor modificări, dar are și niște probleme noi. Dacă anul trecut era destul de ușor să aduni un roster destul de variat de cărți și să cumperi wrestleri mai ales din Token Market, anul acesta te vei chinui mult mai mult, pentru că au crescut costurile, atât la pachete, cât și în Token Market. Astfel, pentru carduri Emerald, care sunt bune doar la începutul jocului, va trebui să te chinui să faci obiective de lungă durată sau să încerci să completezi zilnic obiectivul care îți dă 3 tokeni. Iar la Store, prețurile pachetelor s-au mărit semnificativ, ajungând la aproape 10.000 de coins, ceea ce înseamnă vreo 5-6 zile de muncă și de jucat în regim cât de cât normal (1h30 – 2h pe zi) ca să ajungi să cumperi DOAR UN SINGUR pachet. Iar din acel pachet sunt șanse mari să ai parte de un wrestler bronze sau silver, adică inutilizabil. La fel ca Ultimate Team-ul din FIFA, cere extrem de mult grind pentru a rămâne competitiv, dacă nu ești gata să cheltui câteva sute de lei pe pachete în care speri să îți pice wrestlerul pe care îl cauți.
Proving Grounds și Weekly Towers au rămas la fel, oferind același timp de conținut – foarte bun în cazul celui de-al doilea mod și foarte frustrant în cazul primului, pentru că un singur „capitol” de Proving Grounds îți poate mânca și zeci de ore, în funcție de cât de dificile sunt meciurile și răbdarea ta fizică și psihică de a sta să le completezi pe Legendary, ca să obții reward-urile bune.
Am scăpat de contracte în acest an, dar avem parte de Free Agents, care sunt cărți cu wrestleri ce pot fi folosiți doar pentru o perioadă limitată. Modificări au apărut și în Faction Wars, modul de joc în care îți folosești toți cei 4 wrestleri din divizia masculină/feminină pentru a trece prin mai multe stagii de meciuri, fiecare mai lung și mai dificil decât ultimul. Lucrul acesta e binevenit, pentru că scapi de monotonia și nervii pe care ți-i putea face un meci 4v4 și face ca fiecare încercare să fie diferită – de la recompense până la wrestlerii pe care îi poți întâlni și meciurile pe care le poți avea.
