Da, da, am încercat și eu ca toată lumea să fac o glumă în titlu, am văzut că ăsta e trendul când vine vorba de orice telefon lansat de Nothing. Însă produsul în sine nu e absolut deloc o glumă și este cu mult mai mult decât sugerează numele. Avem parte de un smartphone foarte reușit, care e și destul de ieftin. Adică e acel gen de telefon pe care și l-ar putea cumpăra mai oricine, nu este destinat unei nișe de utilizatori, cum sunt cele flagship, și îndrăznesc să spun că are potențialul de a ajunge unul dintre cele mai populare mid-range-uri din acest moment. Însă nu vreau să mai bat câmpii aici și hai să vedem ce poate Nothing Phone (2a).
Și mă văd nevoit să încep aici cu partea despre packaging. Pentru că ăsta a fost primul contact și prima impresie despre acest telefon. Exact așa cum ne-a obișnuit, Nothing vine cu o cutie de carton pe care trebuie s-o desigilezi rupând-o la unul dintre capete. La fel cum am văzut și la modelele anterioare Nothing Phone, dar și pe la căștile lansate de compania lui Carl Pei. De fapt, e de menționat aici că domnul încearcă să facă din Nothing ce n-a mai reușit să facă din OnePlus. Adică cel puțin așa mi se pare mie. O companie tech cool, care vine cu lucruri noi mai ales în materie de design, și care fură ochii și cu o optimizare foarte bună din punct de vedere software. Pe scurt, avem de-a face cu Androidul hipsterilor, cu iPhone-ul celor care nici nu vor să audă de iOS. Înțelegeți voi.
Glyph Interface mai pe „sărăkie”
Dacă la Nothing Phone (1), compania abia introdusese un smartphone nou pe piață, iar accentul a fost pus mai mult pe factorul „wow”, adică a vrut să creeze vâlvă, mai ales în presă, pentru ca toată lumea să vorbească despre device-ul lor, ei bine acum trebuie să vină cu mai multe lucruri decât doar niște luminițe în plus. Ceea ce este amuzant și ironic, pentru că la Phone (2a) avem luminițe în minus. Doar trei mai exact. Spatele e în continuare transparent și vine cu aceeași schemă de design pe care am văzut-o la Phone (2). Interesantă și demnă de punctat aici și direcția inteligentă spre care merge Carl Pei, cu împărțirea gamelor Nothing în midrange și flagship killer. Pentru că dacă stăm să ne uităm la specs, noul telefon „de mijloc” este un soi de upgrade pentru primul model produs de companie.
Mai e de menționat la capitolul design și că este un telefon destul de pretențios. Sincer, n-aș fi zis, la prima vedere, însă mi s-a confirmat o teorie. Faptul că Nothing a ales să meargă pe un spate realizat din plastic, și nu din sticlă, pentru a reduce costurile acestui telefon, va avea un cuvânt de zis în durabilitatea sa. Iar eu am constatat deja, după doar o săptămână de utilizare, că avem parte de primele urme de uzură la colțurile din partea inferioară. Desigur, poți alege să cumperi o husă, opțiune extrem de populară, mai ales că Nothing are la ofertă mai multe modele concepute special pentru acest device. Va trebui să renunți totuși la factorul „cool” pentru a păstra terminalul cât de cât protejat.
În rest, numai de bine. Avem glyph-uri reglabile, la fel ca și la celelalte modele, glyph-uri ce pot fi configurate ca să reflecte cât mai bine stilul personal al fiecărui utilizator. Ele se personalizează și în funcție de cine te apelează, astfel că dacă ții des acest telefon cu ecranul orientat în jos, pe birou, nu mai e nevoie să-l ridici ca să vezi cine te sună. Desgur, după ce te vei fi obișnuit cu fiecare pattern alocat contactelor. Da, e ceva mai complicat aici. În rest, glyph-urile ne arată și progresul încărcării bateriei, și vreau deja să trec spre acest capitol pentru că am ceva lucruri bune de zis și aici.
Cea mai mare baterie pusă vreodată pe un Nothing
Și dacă în ultimii ani am mai văzut pe ici pe colo o plafonare a capacităților bateriilor pe segmentul mid-range, iată că acest Nothing atinge pragul celor 5000 mAh și oferă și o optimizare destul de bună a consumului de energie, evident realizată prin software. Dacă asta a fost și este una dintre problemele principale cu bateriile de pe device-urile cu Android, optimizarea bat-o vina, aici nu sesizez nici un fel de problemă. Ba chiar am reușit să scot trei zile de utilizare fără nici un fel de problemă, cu mențiunea că a fost folosit ca smartphone secundar, pentru gaming, YouTube și poze. Adică nu am băgat vreo cartelă în el și nici nu a stat conectat constant la internet.
Deci semne bune ar fi și aici, dar și la capitolul încărcare. Ani la rândul nu mi-am dat seama exact de ce foarte mulți producători, cu preponderență cei din China, s-au dat peste cap și au intrat într-o cursă de înarmare cu acumulatoare care se încarcă din ce în ce mai rapid, cu încărcătoare care depășesc până și 200W, pentru ca apoi utilizatorii să ajungă să încarce telefonul și de 3 ori pe zi, în mai puțin de un an de la achiziție, din cauza degradării acumulatorului.
Dar hei, cine sunt eu sa judec, chiar și alea trei încărcări se realizau tot în 5-10 minute. Aici avem o „limitare”, ca să-i spunem așa, la 45W pe fir. Asta va rezulta într-o longevitate mai mare a bateriei, spre deosebire de alte modele care se laudă cu cifre aproape SF. Și nu, nu avem adaptor de priză în cutie. În schimb, ceea ce avem este o perioadă totală de încărcare de cam o oră.
Bineînțeles, dacă ești pe grabă, telefonul se duce de la 1% la 50% în puțin peste 20 de minute, deci decent. Și vreau să reiterez aici, ca să mă fac bine înțeles, voi prefera mereu un brick de priză ceva mai slab, pe la 40-50W, combinat cu un program de încărcare respectat cu strictețe. Ghici ce, surprize surprize, telefonul meu încă rezistă cu brio la peste o zi de utilizare intensă, fără nici un fel de problemă, la doi ani de la cumpărare. Deci vă sfătuiesc și pe voi, fără nici cel mai mic strop de aroganță, să fiți inteligenți și să îmi urmați exemplul. Spuneți nu încărcării haotice (și drogurilor).
Nothing OS și ale sale încercări avangardiste
Bun, și ajungem și la partea în care vă zic că nu chiar toate lucrurile noi sunt bune…sau nici măcar frumoase. Că de bun, Nothing OS 2.5 este o interfață excelentă pentru Androidul 14 de dedesubt, iar asta se întâmplă mai ales dacă alegi să mergi spre designul clasic. Pentru că Nothing are propriul său design de interfață pentru care poți opta, și care este chiar ultima alegere pe care o poți face atunci când configurezi pentru prima dată telefonul. Însă la nici măcar zece minute de la primul moment în care am început să testez telefonul am revenit rapid la look-ul clasic de Android, pentru că pur și simplu, interfața mult prea minimalistă nu e în acord cu gusturile mele personale. Ok, înțeleg, e bine să încerci lucruri noi din când în când, însă designul mi se pare mult prea „redus la minim”, dacă are vreun sens ceea ce spun eu aici. Da, știu, telefonul se numește Nothing.
Însă ceea ce nu se vede, adică optimizarea, fluiditatea în mișcare, contribuie la un produs bun spre excelent pentru prețul la care se comercializează. Bloatware-ul nu există pe Nothing Phone (2a), iar device-ul vine din fabrică și cu promisiunea că va primi trei ani de update-uri software și patru ani de update-uri de securitate. Ok, nu e la nivelul pe care alții îl oferă, unde am văzut și cinci, șase ani de compatibilitate, însă e o perioadă perfect decentă. Și ca să înțelegem mai bine și ce se află în spatele acestei performanțe trecem la următorul capitol.
Sub capotă & Display
Nothing Phone (2a) costă 1600 de lei pentru varianta pe care o am și eu acum în mână, de 8GB RAM + 128GB spațiu de stocare, și mie unul mi se pare un preț destul de bun pentru ce oferă. Însă, desigur, trebuie să vorbim și despre ce nu oferă. Și încep aici prin a spune că „domnul” aici de față vine echipat cu un procesor MediaTek Dimensity 7200 Pro. Deci vedem deja un prim rabat făcut de Nothing pentru ca Phone (2a) să se integreze într-un segment de preț ceva mai scăzut. Însă trebuie să fiu mai specific aici. Persoanele care vor fi interesate de acest smartphone, nu vor ține morțiș să aibă și ultima generație de Snapdragon sub ecran. E vorba despre experiența reală de utilizare, iar despre aceasta pot să spun cu mâna pe inimă că e flawless.
Nici nu mă așteptam să rupă gura târgului în testele benchmark, și așa nici nu am avut cum să fiu dezamăgit. Dar suficient despre cifre și specificații. Device-ul se descurcă și la gaming, chiar și la Call of Duty cu pachetele HD descărcate, iar în Asphalt 9 zbârnâie. Și, mai important de atât, nu prea se încălzește, cel puțin nu suficient cât să devină sesizabil la degete. Nu există stutter, nu avem nici timpi morți, iar ecranul lui Phone (2a) este poate unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut montate vreodată pe un mid-range.
Vorbim despre un AMOLED de 6,7 inci, o dimensiune destul de mare, cu o luminozitate în peak de 1300 de niți, adică fix cât avea mai orice flagship în urmă cu doi-trei ani. Că deh, acum vorbim despre ecrane care ajung și la 5000 de niți luminozitate, cum este cazul lui Honor Magic6 Pro. Displayul este calibrat excelent și orice urmărești pe Phone (2a) va avea culori foarte vii, iar fluiditatea de care vorbeam mai devreme este dată și de faptul că rata de reîmprospătare a ecranului este una care poate fi setată manual la 120 Hz. Bine, dacă vrei să storci ceva mai mult timp de utilizare din baterie poți să o bifezi pe cea adaptivă, însă mie personal îmi place să am parte de cea mai bună experiență de consum de conținut pe care o pot avea.
Cameră Foto cu care îți faci treaba
Dacă mai devreme spuneam ceva despre procesor, cum că e unul dintre capitolele la care Nothing a ales să facă rabat, ei bine acum ajungem și la al doilea. Pentru că, fiind un mid-range, e vorba despre ce compromis accepți. Și la fel, dacă ești ca mine, ți-ai dori să fie vorba de cameră aici, tocmai ca să te poți bucura de un display de top. Evident, e vorba de preferințele personale, dar hai să vedem ce pot să facă cei doi senzori de pe Phone (2a) care nu sunt nici cei mai buni, dar cu siguranță nici cei mai slabi.
Camera lui Nothing Phone (2a) este alcătuită din doi senzori, unul main cu f/1.9 și un ultrawide cu f/2.2, ambii având câte 50MP. Și, ca să-ți dau rapid un spoiler, dacă nu ai în plan să uimești lumea pe Instagram cu calitatea pozelor vei fi foarte ok. Deși atenție, nici nu îi dau dismiss din prima. În condiții bune de lumină, Phone (2a) e capabil totuși de niște lucruri foarte bune. Însă am sesizat că AI-ul care încearcă cu disperare să îmbunătățească poza, va lucra ceva la post procesare, poate chiar 2-3 secunde, timp care rezultă într-o poză care nu va fi instant în galeria ta.
Apoi mai e problema că încearcă să îmbunătățească culorile destul de mult, acolo unde senzorii nu reușesc, ceea ce rezultă, de multe ori, într-o suprasaturație. Cum ar fi această nuanță de verde a ierbii, care nu este chiar atât de verde în realitate.
The Grass is Greener, vorba lui David Gilmour de la Pink Floyd. Apoi, am avut parte și de ceva artefacte, în special atunci când am folosit senzorul ultrawide, sau zoom-ul 2X digital, multe dintre detalii, așa cum era și normal, au început să se piardă. Dar! Și e un mare dar, Phone (2a) este capabil să surprindă de foarte multe ori, și vorbim aici de o cameră destul de bună pentru un telefon care se vinde la puțin peste 300 de euro.
Noaptea nu este chiar cel mai bun, și observăm în multe poze că alege să se concentreze poate prea puternic pe lumina felinarelor de pe stradă, astfel că rezultatul este alterat, mai ales dacă lumina despre care vorbeam este una caldă. În schimb, cu lumină rece, din plin, rezultatele m-au impresionat și le poți vedea chiar aici.
De zoom pe timp de noapte nici nu mai vorbesc, calitatea scăzând simțitor, dar da, pot spune că smartphone-ul dispune de o cameră cu care poți să-ți faci treaba în marea majoritatea a cazurilor și a utilizării de zi cu zi.
Să trecem și la modul portrait. El este simțitor mai bun la oameni, în special pe camera frontală, iar bokeh-ul este aplicat într-un mod mai corect, putând fi și editat după dacă decuparea ți se poate părea prea din topor. În schimb, atunci când trecem la cel mai bun prieten al omului, situația se schimbă puțin. Vedem cum decuparea nu are loc chiar așa cum ar trebui, iar imaginile rezultate, atunci când sunt luate la puricat, da, pun intended, nu sunt chiar cele dorite. În ceea ce privește filmarea, avem parte de o stabilizare optică destul de bună,combinată cu cea electronică, iar cadrele se pot trage în 1080p Full-HD, sau chiar și 4K, însă, ca de obicei, numărul de cadre pe secundă scade pe măsură ce rezoluția crește. Avem deci 60 sa 120 FPS în Full-HD, ultima fiind pentru modul Slow-Motion, și 30 FPS pentru filmarea 4K.
Nothing Phone (2a) poate fi comandat de la eMAG:
