Rainbow Six Extraction este unul dintre primele jocuri Triple A ale lui 2022. Vorbim aici despre un cros-platform tactical shooter, care împrumută destul de multe elemente de la Siege, dar care aruncă o privire „peste gard” și spre alte titluri ale căror atmosferă este foarte similară, gen Returnal de pe PlayStation 5. Însă cel mai noul titlu de la Ubisoft se remarcă cel mai mult prin potențialul de rejucabilitate. Adică îți oferă acea senzație de ambiție, mai degrabă, decât de frustrare, atunci când eșuezi un anume nivel.
Deși nu sunt neapărat un împătimit al acestui gen de jocuri, pot să spun că Extraction mi-a captat foarte rapid atenția, iar încă din prima oră de gameplay. Desigur, punctul forte al acestui titlu, unul pe care Ubisoft a pus emfază încă de când a fost anunțat, este posibilitatea de a juca CO-OP. Sincer, am încercat și acest mod, dar și pe cel single player, și pot să spun că diferența e uriașă. Atunci când ai încă doi prieteni lângă tine (modul CO-OP este pentru 3 persoane, în total) și dezbați strategii pe Discord despre cum să treci mai eficient printre extratereștrii care poluează planeta, Rainbow Six Extraction capătă cu totul alte dimensiuni.
Poveste & Atmosferă Sumbră
Dar să începem cu povestea lui Extraction. Premisa de la care pleacă jocul este un atac coordonat asupra Pământului de către o rasă extraterestră care este denumită sugestiv „The Parasite”, parazitul. Acesta are mai multe metode prin care îți poate face viața literalmente un coșmar, însă cel mai utilizat este crearea de Archaeans, soldații acestuia, care sunt „spawned” la foc automat.
Misiunea principală a eroilor REACT, o forță specială de intervenție formată din soldați de diverse naționalități este de a afla cât mai multe despre acest parazit care a pus stăpânire pe unele dintre cele mai mari orașe din SUA, precum New York sau San Francisco, dar și pe zone mai izolate, precum o stație de cercetare din Alaska. Cu ajutorul informațiilor adunate de pe teren, oamenii de știință care lucrează pentru REACT pot fi cu un pas mai aproape de eradicarea acestei prezențe extraterestre de pe fața planetei.
Din punct de vedere vizual, Rainbow Six Extraction este „eye-candy”, mai ales atunci când este jucat cu Nvidia DLSS pe mod Quality, așa cum am făcut-o eu. Decorul este foarte bine desenat și de multe ori îți dă reala impresie că te afli într-un film de groază. Deși titlul de la Ubisoft nu este un horror, per se, acesta are multe valențe care te pot împinge să crezi acest lucru, mai ales în anumite situații în care te trezești asaltat de extratereștri care vin spre tine asemeni unor zombi înfometați. Extraction nu prea este un joc pentru cei mai slabi de inimă.
Mecanică & Gameplay
Un alt lucru care m-a impresionat este diversitatea foarte mare de inamici pe care ecosistemul alege să ți-o arunce în cale, la fiecare run prin nivelurile care pot părea, cel puțin la prima vedere, puține sau repetitive. Asemeni lui Returnal, Extraction se folosește de o serie de hărți pe care îți aruncă alte obiective, odată cu creșterea în level și în dificultate. Practic, „bioms” din titlul de pe PS5 au fost înlocuite cu o serie de 12 hărți care sunt mereu abordate într-un mod diferit în funcție de care este obiectivul tău.
În ceea ce privește misiunile, fiecare nivel pe care alegi să îl joci este compus din trei zone care diferă prin prisma dificultății. În fiecare din acestea vei regăsi două puncte cruciale pe hartă: zona de extracție și zona „Airlock”, prin cea din urmă fiind posibilă progresia spre următoarele provocări. Deși poate părea complicat tot ce încerc să descriu aici, își promit că nu vor trece mai mult de 20 de minute până să te obișnuiești cu toată această mecanică.
Iar tipul de misiuni pe care le regăsești pe fiecare hartă diferă de la scanări stealth ale extratereștrilor, la recuperarea de VIP-uri sau chiar și la un soi de vânătoare a câtorva NPC-uri „elite”, care, desigur, vor fi mai greu de învins. De aici și distracția din modul CO-OP. Există acele momente în care tu și cei doi amici veți răsufla ușurați că nu e cazul de „stealth takedown” pe zona 3, astfel că XP-ul va fi câștigat mai ușor. Dar nu te lăsa păcălit. Există la fel de ușor și reversul medaliei, când decizia echipei va fi de a „se extrage” din zona de conflict.
Aceste cazuri vor surveni atunci când provocarea devine prea mare. Și aici intervine una dintre cele mai interesante mecanici de joc pe care le-am văzut în ultima vreme. Varietatea operatorilor este pe măsura varietății zonelor și a hărților, dar și a dușmanilor. Fiecare dintre aceștia are abilități speciale, care pot fi de folos în unele situații mai complicate, și aici rămâne la latitudinea ta și a coechipierilor tăi să decideți cum vreți să abordați o zonă.
Missing in Action
Însă există și un „catch”. Dacă mori în timpul unei incursiuni, operatorul folosit de tine va deveni MIA. Deci nu îl vei mai putea folosi. În această situație vei fi obligat să te întorci pe acea hartă, cu un alt combo de operatori, pentru a îți salva fostul avatar. Desigur, dacă nu vei reuși, acesta va deveni automat jucabil la următoarea incursiune, însă vei pierde XP-ul acumulat până să „dai colțul”. Deci decizia de a continua incursiunea sau de a opta pentru extragere devine și mai interesantă.
Iar totul devine și mai greu pe măsură ce te apropii de endgame, adică atunci când vei ajunge cu majoritatea operatorilor aproape de nivelul maxim și după ce vei fi deblocat majoritatea abilităților lor și a armelor. Ultima provocare este tipul de misiune „Gateway”, una care te va purta spre un „boss fight” cu Proteeni, un soi de Archaeeni pe steroizi, mult mai greu de ucis, însă care te vor recompensa mai bine decât orice din joc.
Tot ce pot să îți spun în legătura cu mecanica de gameplay este că armele nu sunt suficiente. Va trebui să te folosești atât de abilitățile speciale ale operatorilor, dar și de gadget-urile variate pe care le poți debloca, de la mine, la grenade stun sau drone pe care le poți controla pentru a explora zona contaminată înainte să te aventurezi singur cu arma precum în vestul sălbatic. Cum rezolvi misiunea este total alegerea ta.
