Cu săbii sau cu arme automate, pe câmpiile Apocalipsei sau în Afganistan, bătăliile din cele două jocuri din acest număr, Darksiders şi Medal of Honor, au toate şansele să îţi arunce adrenalina în aer.
Darksiders
Cu un erou numit War (Război), unul dintre cei patru cavaleri ai Apocalipsei, care îşi croieşte drumul printr-o armată de demoni şi îngeri, înarmat cu un arsenal devastator şi cu un armăsar pe măsură, Darksiders ştie să se facă remarcat. Şi să nu uităm – în ce joc te-ai mai plimbat prin Eden, grădina Raiului?
Mix reuşit
Jocul împrumută cele mai bune elemente din titlurile de succes ale ultimilor ani şi reuşeşte să le combine aproape perfect. Porţi dimensionale precum cele din Portal, aripi, combo-uri şi mânuşi de luptă ce seamănă izbitor cu cele din God of War şi puzzle-uri precum cele din Zelda, ca să amintim doar câteva, sunt toate piese ale întregului.
Acţiunea din Darksiders are loc în cea mai mare parte după ce Apocalipsa a schimbat ireversibil faţa Pământului, o planetă fără ţipenie de om. Vorba cântecului lui Grigore Leşe “Nu-i lumină nicări, or murit tăţi oamenii”.
Acest lucru nu înseamnă însă că nu vei avea parte de hoarde de adversari. Marile metropole au devenit acum locul preferat de luptă dintre îngeri şi demoni, cei din urmă fiind tot mai aproape de victoria finală.
Personajul tău, War, este prins undeva la mijloc în acest conflict, fiind – după cum îţi spune un alt personaj – vânat de Iad şi urât de Rai. Acest lucru nu pare însă să te deranjeze deoarece le vei aplica şi unora şi altora o porţie serioasă de „iubire”, când cu coasa, când cu pistolul.
Arsenal serios
Jucătorul are la dispoziţie un număr destul de mare de arme – sabie, coasă, mănuşi de luptă, pistoale şi bumerang, precum şi câteva aşa-zise vrăji care te fac mai rezistent sau îţi permit să îţi ucizi inamicii cu foc sau boli.
Armele pot fi îmbunătăţite semnificativ cu ajutorul serviciilor demonului Vulgrim, ce joacă rolul unu vânzător ambulant a cărui monedă preferată sunt sufletele. De la acesta vei achiziţiona combo-uri devastatoare, poţiuni, sau vrăji.
De asemenea, cu cât vei folosi mai mult o armă, cu atât aceasta va deveni mai puternică, crescând în level. Anumite rune pe care de regulă le găseşti prin diferite cufere cresc la rândul lor puterea arsenalului, oferind o letalitate mai mare, protecţie crescută sau mai multe suflete.
Unul dintre punctele forte ale lui Darksiders este şi lupta din şaua calului. Şi cum nu ne puteam aştepta de la War să călărească orice mârţoagă, acesta este însoţit de calul său demonic Ruin, pe care îl poate materializa în spaţiile deschise ale hărţii. Din şa poţi folosi atacuri cu sabia, care devin mult mai devastatoare, dar şi atacuri cu pistoalele, jocul aducând bine a western în asemenea momente.
Mişcările sunt şi ele tot mai multe şi mai puternice odată ce te apropii de final. Multe dintre ele au însă mai mult un rol estetic decât funcţional, deoarece poţi să îţi învingi aproape toţi inamicii cu lovituri simple, evitând apoi riposta lor. Mult mai importante sunt accesoriile speciale pe care le primeşti în fiecare capitol şi fără de care nu poţi înainta, cum ar fi cârligul ce îţi permite să ajungi în zone inaccesibile sau dispozitivul ce deschide porţi interdimensionale. Aceste accesorii îţi deschid accesul spre zone neexplorate dar se dovedesc vitale şi în luptele cu boşii importanţi din Darksiders.
Generalii iadului
Fiecare armată are nevoie de generalii săi, iar cei aleşi să conducă forţele abisului sunt pe cât impresionanţi pe atât de letali. Dacă ţi se părea că War este un tip masiv, stai să vezi concurenţa. Fiecare boss necesită agilitate şi o anumită strategie pentru a putea fi învins. Chiar dacă sunt mult mai dificile şi solicitante decât bătăliile de uzură, luptele cu aceştia nu sunt imposibile şi îţi oferă o porţie serioasă de satisfacţie atunci când le duci la bun sfârşit. Ca să nu mai vorbim de faptul că aceste confruntări par să devină din ce în ce mai uşoare cu cât te apropii de final deoarece pe parcurs vei avea ocazia să îi extinzi semnificativ bara de viaţă a personajului, descoperind anumite cufere aşezate mai mult sau mai puţin la vedere.
Puzzle-uri complexe
Creatorii lui Darksiders au inclus şi o porţie serioasă de puzzle-uri în joc, chiar dacă acest lucru nu este vizibil din primele nivele. La început jocul pare axat în proporţie de 90% pe luptă, celelalte procente fiind dedicate unor puzzle-uri facile care te ajută să deschizi câte o uşă mai încăpăţânată.
Partea interesantă vine spre final, când lucrurile iau o întorsătură serioasă, un capitol întreg întorcând reţeta cu capul în jos – 90 la sută puzzle-uri, 10 la sută luptă. Este un pariu foarte riscant al producătorilor deoarece mulţi gameri ar putea fi tentaţi să lase jocul baltă odată ajunşi aici, mai ales că unele dintre aceste jocuri logice te pot pune pe gânduri serios. În cazul în care nu te descurci, ai noroc cu cei care oferă soluţia problemelor pe YouTube sau pe alte site-uri de profil.
Această secţiune îţi lasă şi impresia că producătorii au ajuns cu jocul în această etapă, s-au uitat la ceas şi au ajuns la concluzia ca au nevoie de o metodă de a prelungi gameplay-ul cu câte ore. Iar soluţia a fost introducerea de puzzle-uri complexe. Nu putem spune că am fost încântaţi, însă rezultatul final nu este unul dezamăgitor.
Fără a dezvălui multe, finalul lui Darksiders deschide uşa pentru următorul joc al seriei, care are toate şansele să fie unul chiar mai bun decât acest action deja clasic.
Medal of Honor
Jocul celor de la Electronic Arts şi-a făcut publicitate încă din primele faze ale producţiei, graţie controversei legate de includerea forţelor talibane în joc şi de posibilitatea jucătorului de a juca în echipa băieţilor răi.
În spatele acestei perdele de fum se ascunde însă un first person shooter bun spre foarte bun care reuşeşte să transmită extrem de bine teama şi adrenalina de pe câmpul de luptă.
Medal of Honor mizează pe cartea realismului, acţiunea fiind bazată pe operaţiunile forţelor speciale americane din podişul arid din Afganistan. Oraşele distruse şi reconstruite, sărăcia, toate acestea sunt transpuse perfect.
Povestea este la rândul ei credibilă în cea mai mare parte, urmărind acţiuni tipice războiului din acea zonă: căutarea de informatori şi informaţii, marcarea de ţinte pentru ofensive aeriene şi stoparea ofensivelor inamice. Normal că mai există elemente de blockbuster, de tu împotriva tuturor, însă acestea sunt tratate cu moderaţie.
Armele şi vehiculele folosite în joc sunt recreate fidel, cu urme de uzură şi rugină, iar sunetele sunt impecabile, atât voice acting-ul cât şi efectele sonore.
Discuţiile cu ceilalţi membri ai echipei, fie live, fie prin intermediul radio-ului au rolul de a dezvolta personajele şi de a-i oferi jucătorului o înţelegere mai bună a mentalităţii soldaţilor şi a spiritului de camaraderie.
Dacă tot vorbim de realism, este momentul să amintim şi grafica. Jocul arată bine, însă nu perfect – parcă ai constant senzaţia că ai de-a face cu un frate mai mic al lui Call of Duty Modern Warfare. Unele personaje sunt lucrate, au expresii extrem de bine realizate, în timp ce altele te duc cu gândul la celebrul film Planeta maimuţelor. Problema este similară şi pentru designul mediului – vei întâlni zone seci, redate în grabă, dar şi peisaje muntoase incredibile, recreate până la cel mai mic detaliu. O altă problemă majoră a lui Medal of Honor este faptul că se bazează prea mult pe secvenţe scriptate. Trebuie să faci lucrurile exact aşa cum le-au gândit producătorii, în caz contrar ai dat de probleme. Ca să înţelegi mai bine despre ce este vorba vom lua un exemplu. Într-o anumită misiune în care joci în rolul lui Deuce trebuie să te infiltrezi într-un oraş rebel pentru a plasa sisteme de urmărire pe anumite vehicule. Dispozitivele le plasezi fie tu, fie partenerul tău controlat de AI. Acesta îţi reaminteşte constant să stai calm, să nu atragi atenţia inamicului. Ei bine, dacă te-ai tot plictisit şi te simţi capabil să îi elimini pe cei 7-8 talibani din zonă, lucru nu foarte dificil, vei avea surpriza că partenerul tău va rămâne blocat după un gard şi va aştepta la infinit să se calmeze apele, fără a mai plasa GPS-ul. Tot ce îţi rămâne de făcut este să dai load checkpoint.
Per total însă, experienţa este una intensă şi dincolo de aceste restricţii vei ajunge să petreci ore bune în faţa computerului pentru a-ţi îndeplini misiunea. Nu prea multe ore, pentru că durata campaniei este destul de redusă.
Multiplayer intens
Campania single player scurtă trădează faptul că Medal of Honor este un joc construit pentru multiplayer, pentru partide intense de aruncat în aer prietenii online. Modul multiplayer suportă meciuri de până la 24 de jucători şi numeroase moduri de joc, iar hărţile compacte, foarte bine gândite, asigură bătălii feroce, în care partea grea nu este găsirea echipei adverse, ci anihilarea acesteia cu lovituri cât mai precise. Pentru un plus de diversitate poţi alege între mai multe clase de luptători – Rifleman, Special Ops sau Sniper, fiecare cu arsenalul propriu. Supravieţuirea şi dominarea adversarilor îţi aduce o serie de bonus-uri greu de refuzat, cum ar fi armură suplimentară, salve de artilerie sau avioane spion.
Medal of Honor, chiar dacă nu e perfect, este un joc care are toate elementele necesare unui FPS de referinţă, iar modul său multiplayer foarte bine dezvoltat îi va asigura un statut special printre fanii competiţiilor online.
